Duminica aceasta vă recomand un film savuros, plin de umor, inteligent și cu întorsături de situație cum numai Woody Allen știe să creeze. E vorba despre To Rome with love, care pe mine m-a cucerit pe deplin.

Povestea din film expune o pleiadă de personaje, toate conturate cu umor și ironie, ilustrând o serie de observații sociologice și psihologice actuale, așa cum face Woody Allen în fiecare film al său. ”To Rome with love” e mai ”ușor” decât munca lui obișnuită și comportă straturi narative mai ușor digerabile și personaje relativ facil de descifrat, însă acest lucru nu reduce din valoarea filmului, în ciuda criticilor primite. Eu m-am desfătat cu el și-l consider cea mai bună comedie a anului.

Monica: There’s something attractive about a man who’s sensitive to the agonies of existence.

Jesse Eisenberg devine rapid unul dintre actorii mei preferați datorită stilului său unic de interpretare, datorită timbrului vocal și al timidității disimulate. În acest film el face un rol minunat, portretizând visele pe care le avem cu toții cu privire la o dragoste epică, bulversantă și romantică, care cel mai adesea se dovedește a fi o iluzie pe care ne-o construim, în timp ce uităm să apreciem cu adevărat ce avem.

Penélope Cruz este o prezență voluptoasă și temptantă, care dezvăluie moravurile cel puțin îndoielnice ale mai marilor societății, observație valabilă indiferent de țară sau cultură.

Ellen Page va fi una dintre cele mai bune actrițe din următorii 10 ani (cel puțin). Modul în care interpretează rolul Monicăi din ”To Rome with love” o dezvăluie ca pe o actriță versatilă, cu o personalitate puternică și capacitatea de a cuceri prin șarmul său unic.

Cea mai amuzantă poveste din film este însă cea a personajului Leopoldo, interpretat de către italianul Roberto Benigni. Povestea sa ridiculizează absolut minunat trista tabloidizare a presei și efemeritatea subiectelor discutate. Faptul că se păstrează conversațiile în italiană dau și mai multă savoare filmului.

Să-l urmăriți îndeaproape și pe Giancarlo (Fabio Armiliato), cu a sa traiectorie profesională neobișnuită, modelată de talentul nativ ce poate fi exploatat doar în anumite condiții. Veți înțelege această frază criptică mai bine după vizionarea filmului. 🙂

Cât despre Woody Allen, el este personificarea voinței de a rămâne un actor pe scena propriei vieți, chiar și după o anumită vârstă, când lumea se îngustează, fiind retezată de dimensiunea propriei subiectivități. Nu încape îndoială că personajul pe care îl are în film exprimă o teamă comună, care îl roade și pe el în realitate: teama de a deveni irelevant.

Roma este locul tuturor acestor istorisiri, eternă și frumoasă, cu peisaje splendide și locuri fascinante. E un spațiu al speranțelor, al iluziilor, al experimentelor emoționale. E un loc pe care aș vrea să-l revăd, fiindcă prima dată când am fost contextul nu a fost potrivit pentru a mă bucura de frumusețile sale.

Așa că, dacă vreți să vă petreceți amiaza sau seara de duminică zâmbind larg, vă invit cu drag să vedeți To Rome with love: