Andra Zaharia

Cum monitorizezi o campanie pe bloguri

Tocmai am terminat de publicat pe Blogoree un articol despre tipurile de servicii pe care le ofera un blogger, la care am adăugat câteva sfaturi despre cum să oferi o raportare în urma muncii tale pentru o campanie din care ai făcut parte.

În opinia mea, sunt cel puțin două generații de bloggeri care pot învăța cum să aleagă campaniile potrivite pentru ei, cum să colaboreze cu alți bloggeri pentru proiecte și cum să lucreze corect și profesionist cu agențiile. Eu am învățat în mare parte făcând aceste lucruri și citind despre bunele practici care sunt mult mai bine fundamentate în afară. Mi s-a întâmplat să greșesc sau să-i văd pe alții greșind, dar am încercat să învăț din erori pentru a le evita pe viitor. Nimănui nu-i iese bine de prima dată, dar repetiția e mama învățăturii. Clișeic, dar adevărat.

Ce poate face bloggerul pentru campanie

Conform citatului “Ask not what your country can do for you, but what you can do for your country” (John F. Kennedy, 1961), începe prin a te întreba: care e rolul tău într-o campanie? Poți folosi analiza SWOT pentru a-ți identifica punctele tari, ca apoi să vezi exact care sunt zonele tale de expertiză. Fă acest lucru în privat, în liniște, unde poți fi sincer cu tine însuți. Poate vei descoperi că poți obține mai multe reacții în social media decât pe blog și că poți implica audiența ta mai mult acolo sau poate invers. Analiza nu o să-ți ia foarte mult timp și îți poate aduce rezultate neașteptate.

Așa cum am scris și pe Blogoree, poți oferi sfaturi legate de campanie sau de publicul țintă (pe care e posibil să-l cunoști mai bine decât agenția, fiindcă faci parte din el), poți contribui cu idei de tactici creative sau cu tips & tricks despre implementare. De asemenea, poți alege dacă vrei o compensație financiară pentru acest aport crescut sau o faci pro bono. Aceste lucruri le vei învăța și pe măsură ce lucrezi mai mult în zona aceasta, dar e bine să ai un punct de pornire.

Ce poate face campania pentru blogger

Nu trebuie să privești niciodată participarea ta la o campanie ca pe o favoare pe care i-o faci unei agenții sau unui client. Vei avea foarte multe de învățat de la oamenii din agenții sau de la cei care lucrează în companii. De la modalități profesioniste de planificare a unei campanii și până la redactarea unui brief, de la comunicare și până la work-flow, toate aceste detalii te vor ajuta să fii mai bun în ceea ce faci. Desigur, contează foarte mult și capacitatea ta de observație, dorința de a învăța și gradul de implicare. Îți spun sigur că o colaborare reușită între bloggeri și agenții sau companii aduce beneficii, nu doar financiare, amândurora.

Sfatul meu este să fii mereu deschis, să pui întrebări și să ceri lămuriri acolo unde nu îți este clar ceva sau când ai nevoie de mai multe informații, să nu fii expeditiv cu munca ta și să-ți păstrezi mintea deschisă.

Dacă vrei să vezi cum poți formula un raport al participării tale la o campanie, citește articolul de pe Blogoree.

Tu ce raportezi când îți implici blogul într-o campanie?

Sursa foto.

Am un vecin

Drumul Taberei e unul dintre cele mai liniștite cartiere ale orașului acesta aglomerat și haotic. E unul dintre puținele locuri în care chiar mă mai simt în siguranță, unde încă mai e verdeață și unde-mi place să mă întorc după o zi plină. Dar chiar și aici sunt oameni care fac notă discordantă cu peisajul. Dincolo de pensionari, în blocul meu de 91 de garsoniere stau tot felul de oameni. M-am întâlnit în lift cu bătrânei, studenți, tineri căsătoriți etc.

În blocul meu nu se aud manele și e destul de curățenie, dar am un vecin care mă sperie. Garsoniera lui e lipită de a mea și în fiecare zi, fie dimineață, seară sau în timpul zilei, îl aud înjurând și urlând. Se întâmplă brusc și fără avertisment, câteodată dis de dimineață, când nici n-am apucat să deschid ochii. Urlă dintr-o dată și înjură oribil, violent, înfricoșător. E un sentiment îngrozitor să te trezești auzind astfel de lucruri. E cumplit ca liniștea nopții să fie sfâșiată de răcnetele atroce ale unui om care îți pare pe jumătate fiară în acea clipă.

Nu știu pe cine înjură sau cu cine se ceartă și mi-e teamă să întreb. Nu mă simt în stare să-i bat la ușă și să-i cer socoteală pentru comportamentul lui. Cine știe ce s-ar putea întâmpla dacă plec de acasă? M-am întâlnit de 2-3 ori cu el în lift. E îmbrăcat ponosit, cu o geacă veche, dar nu murdară. Are o voce groasă, răgușită, probabil de la fumat sau băutură. Vorbește în cuvinte puține, pe care le pronunță apăsat și pare să aibă mintea foarte tulbure. Într-o seară l-a adus un alt bărbat acasă, deci probabil băuse prea mult. Altă dată avea ușa întredeschisă și am zărit cutii și sticle de plastic împrăștiate, într-o mizerie greu de descris. De la el au început să vină și la mine gândaci, de care m-am chinuit săptămâni la rând să scap, luni chiar. În mod clar locuiește singur.

Administratora de bloc nu are ce să facă, fiindcă plătește întreținerea. La poliția de proximitate nu am sunat încă, fiindcă mă tem că nu vor face nimic (dar poate mă înșel). Nu-mi dau seama de unde vin accesele acestea de furie și de ce vin atât de brusc, cu o explozie de violență verbală pe care rar am întâlnit-o. Nu știu care e sursa încrâncenării, a urii și a frustrărilor duse la paroxism. Nu știu deloc ce aș putea să fac în situația asta, dar cert e că devine din ce în ce mai greu să suport aceste rafale de ură ce vin de dincolo de pereții casei mele. Pe de altă parte mă gândesc că ar putea face un atac cerebral sau un atac de cord în timpul unei astfel de scene de încordare nervoasă. Mi-e ciudă pe el și milă de el în același timp.

E ciudat cum poate cineva să-ți răpească sentimentul siguranței pe care ar trebui să-l ai în propria casă. Ciudat și descumpănitor.

V-ați confruntat vreodată cu un astfel de caz? Cum îmi recomandați să acționez?

Surse foto: 1, 2.

De ce e important cum scriem

Workshop-ul Blogoree din weekend a fost mai mult decât o lecție despre scris și cuvinte. A fost o experiență care m-a făcut să-mi dau seama că am căpătat o teamă de a scrie despre lucruri prea personale și că-mi pun singură niște limite în ale scrisului. Dar mai ales, am realizat că pot să scriu mult mai bine decât o fac acum, motiv pentru care voi încerca tot timpul să evoluez.

Despre Vlad Petreanu

Pe Vlad l-am mai văzut în rare ocazii și recunosc faptul că mă intimidează într-o anumită măsură. Sâmbătă am descoperit cât de pasionat e de scris, lucru ce transpare prin articolele sale, cât de mult ține la acest meșteșug, așa cum el însuși l-a numit, și cât de profundă e legătura sa cu scrisul. Ardoarea cu care ne-a vorbit despre cuvinte și despre însoțirea lor mi-a adus aminte de una dintre cărțile mele preferate, ”Numele trandafirului”, de Umberto Eco, care m-a adus mai aproape de cuvinte tocmai punând în lumină importanța lor.

De ce e important cum scriem?

Alegerea cuvintelor potrivite, întorsăturile de frază, verbele puternice, adjectivele care dau culoare, comparațiile neașteptate, acestea sunt elementele care ajută gândurile noastre să se materializeze și să rezoneze cu cei care le citesc.

Vlad a mărturisit că a început să scrie pe blog ca o eliberare de frustrări și problemele zilnice. Eu am început să scriu fiindcă simțeam nevoia să mă exprim. E important și cum scrii, nu doar ce scrii, fiindcă ai o responsabilitate față de tine și față de cei care te citesc (depinde pentru cine scrii) să îmbogățești cu scrisul tău blogosfera sau orice alt mediu în care lucrezi. Toți vrem să simțim că aducem ceva în plus lumii în care trăim. Ei bine, și scrisul e o oportunitate.

Tot încerc să le explic celor care nu sunt bloggeri cu ce m-a ajutat pe mine să am blog, dincolo de campanii și oportunitățile pe care mi le-am creat. Pe mine scrisul mă ajută să-mi organizez mai bine gândurile, mă ajută să fiu mai creativă, mă ajută să mă cunosc mai bine. Când îți înșiri ideile pe hârtie sau pe un monitor, le percepi cu mai multă claritate.

”Când scrii trebuie să știi de ce scrii, ce vrei să transmiți”, ne-a spus Vlad. Iar de scris, scriem toți, chiar dacă nu în mod public sau chiar dacă nu ne dăm seama că e, de fapt, tot un scris public. Știți mailurile fără cap și coadă pe care le primiți, nu? Tot felul de comunicări asemenea ne agresează și ne obosesc, fiindcă unii oameni nu știu să scrie. Cu un pic de efort însă, ar putea învăța. Așa cum a afirmat Vlad, ”lenea e foarte eficientă în a bloca inspirația”, iar scuza că ”nu găsesc subiecte pentru articole” nu este valabilă. Trebuie doar să-ți antrenezi simțul observației.

Câteva sfaturi de la Vlad

Este foarte important pentru cititori să știe unde găsesc anumite informații, așa că obișnuiește-i cu un format clar al articolelor tale și al blogului tău.
Opinia personală trebuie ancorată în unele lucruri care nu depind neapărat de aceasta, care sunt indiscutabile, așa că documentează-te temeinic.
Să nu îți fie rușine să publici lucruri personale, fiindcă experiențele personale sunt primul lucru care te diferențiază.
Fii autentic și personalizează-ți stilul ca publicul tău să te poată identifica.
Alege-ți o serie de obiective pentru ceea ce scrii și urmărește-le.
”Șmecheria nu e să publici bine, ci să scrii, ca să poți scrie bine.”
Scrisul cere exercițiu. Mult și constant. Scrie zilnic ceva. Dacă faci asta, e imposibil să nu avansezi.
La școală se învață liniar, dar noi avem nevoie de învățare în spirală, repetată și diversificată.
”Nu poți scrie fără să citești înainte. Și e nevoie să citești cărți, nu bloguri, nu tweet-uri, nu status-uri de Facebook.” Ținta ar trebui să fie 10 pagini zilnic. Nu citi cărți de specialitate, ci beletristică, căci acelea îți îmbogățesc imaginația. Citește și scrie în fiecare zi.
Trebuie să poți crea imagini pentru cititorii tăi. Mai multă imaginație, creativitate și mai puține lucruri realiste. Crează imagini, căci acestea generează emoție, iar toate reacțiile oamenilor sunt emoționale.
Când nu ai idei, inventează-le. Nu trebuie neapărat să le publici, dar e bine să le scrii.
A face ceva prin care să scurtcircuitezi regulile te ajută să fii un scriitor mai bun.
Folosește verbe mai puternice, comparații neașteptate etc.

Nu există scriitură fără a respecta regulile: gramatică, ortografie, folosirea diacriticelor, lizibilitate, paragrafare, sublinieri.
“A deveni scriitor este un proces de autocunoaștere.”
Când scrii la persoana întâi, e important să scrii despre ceva și nu despre tine.
Când faci o afirmație calitativă, oamenii se vor întreba: ”De ce?”. Răspunde-le la întrebare.
Notează-ți mereu idei, fiindcă memoria te trădează.
Dacă suntem atenți la ce observăm, vom avea parte de declicuri.
O cale foarte simplă de a găsi subiecte este de a scrie din amintiri. Importanța scriiturii din amintiri este că poți obține rezonanță cu cititorul. Acest lucru presupune să ai curaj să te expui. Când poveșteti din amintiri, trebuie să-ți ții emoțiile sub control.
Scrieți despre o situație care produce emoții, dar nu scrie despre emoția în sine.
Marea putere a imaginii este că vorbește o limbă aproape universală. Imaginile cu care îți ilustrezi articolele trebuie să aibă un scop și să transmită ceva.

În concluzie…

… un workshop despre scris te învață nu doar să scrii, ci să te prezinți, să te reprezinți, să-ți formulezi gândurile și să le prezinți lumii. Iar Vlad a reușit asta. Chapeau!

________________
Mai multe despre tips & tricks de la workshop poți găsi pe Blogoree.

Credit foto: Cătălin Georgescu.

Puss In Boots – Ole!

He’s been a baaaad kitty!

Cea mai frumoasă animație de anul acesta e, cu siguranță, Puss in Boots! Sau Motanul Încălțat, dacă vreți să-i spuneți așa, un motan cu accent spaniol și care știe pași de tango la fel de bine ca pernițele sale.

Puss in Boots e amuzant, fermecător și se crede un mare cuceritor de femei. El călărește cai, salvează domnița (o pisică răvășitoare a cărei voce e Salma Hayek), are atitudine, dar e naiv și bun la suflet. E un personaj care are toate ingredientele să te cucerească iremediabil. Adaugă doi ochi mari și adorabili în ecuație și o să auzi un ”awwwwww!” prelungit din sală.

În ”Motanul încălțat” se regăsesc o mulțime de povești frumoase, amuzante, despre onoare, dreptate și iubire, condimentate cu intrigi care se descurcă una câte una.

Printre personajele mele preferate din film se numără ”Oh cat”, care e mor-ta-lă!

Iar Puss in Boots îmi aduce aminte de ”Stand Up Cat”, un viral care a împânzit netul la vremea lui (adică acum câteva săptămâni).

Așa că să nu care cumva să nu mergeți la Puss In Boots, cu toată familia chiar, pentru ca apoi să aveți inside jokes legate de film. Din 2 decembrie, în România. Great bonding time! 😀

Ce am făcut pentru blogul meu după ultimul workshop Blogoree

Ultimul workshop tehnic Blogoree, ”Cunoaște-ți blogul ca pe tine însuți” a fost extrem de educativ pentru mine, deși toată ziua lucrez cu WordPress și-s până peste cap în proiecte online. Însă cum mereu e loc de învățare, Andrei și Andrei de la BEC Media mi-au arătat că mai sunt multe lucruri de pus la punct la blogul meu.

Așa că iată ce am făcut după workshop:
– am șters plugin-urile inactive (11 la număr), care îmi îngreunau încărcarea blogului;
– am verificat ce pluginuri dintre cele active îmi sunt cu adevărat utile;
– am înlocuit pluginul All in one seo pack cu WordPress seo, cum ne-au sfătuit baieții;
– am făcut update de WordPress;
– am descoperit că nu-mi mergea RSS feed și am rezolvat cu pluginul Feedburner FeedSmith;
– mi-am făcut planuri de îmbunătățire tehnică a blogului.

Ca urmare, blogul meu se mișcă mult mai repede și e tehnic mai sănătos. Dacă vreți să găsiți lista de plugins utile pentru un blog nou, ea e aici.

Sâmbăta asta e nou workshop Blogoree, de data asta cu Vlad Petreanu, care ne va învăța o mulțime de lucruri despre conținut, despre cum să scriem pentru a crește implicarea cititorilor noștri, despre cum să folosim fotografiile și așa mai departe. Nu vreți să ratați workshop-ul acesta, credeți-mă. Așa că lăsați lenea acasă și faceți mai mult decât să apăsați butonul de like, fiindcă nu veți avea mereu șansa să participați la un workshop gratis cu unul dintre cei mai buni profesioniști din branșă.

Deci, cine vine?

Sursa foto.

Top personal: 10 fotografii din National Geographic Photo Contest 2011

Pentru ochiul observator de frumos al unei devoratoare de fotografii reușite, National Geographic Photo Contest are în 2011 o serie de delicii vizuale, dacă-mi permiteți să le numesc astfel. Dincolo de elementul spectaculos pe care-l curprinde fiecare fotografie, cel mai tare mă fascinează amestescul de spontaneitate, dedicare și un strop de noroc pe care fotografii ce și-au înscris materialele le au. Autenticitatea și frumusețea surprinzătoare a locurilor imortalizate ne aduc aminte de viața de dincolo de birouri, orașe, urbanitate.

Mulțumesc Auraș pentru idee. Poate pornim o leapșă, dacă mai avem pasionați, mai ales dintre bloggerii noștri fotografi. Dragoș, Cătălin, Alex?