În paradigma modernității, fericirea e constituită, într-un procent variabil, de lucrurile pe care le deținem. Nu are sens să negăm acest lucru și e nevoie de mult efort pentru a ne sustrage presiunii sociale, însă există povești care ne pot ajuta să înțelegem mai bine impactul pe care îl au dorințele noastre materialiste.

Avem o nouă mitologie de abordat în poveștile pe care le spunem, ce cuprinde modelele de organizare ale societății noastre, cu actorii și contextele în care ei acționează. Și fiindcă e tot mai complicat să înțelegem cum se petrec lucrurile în lume, ca noi să ajungem să folosim toate lucrurile cu care interacționăm, avem nevoie de povești precum aceasta pentru a ne lămuri mai bine. Promit că vor fi câteva minute petrecute extrem de util, în spiritul îndemnului de a vedea pădurea de copaci.