Redescoperă România: Dobrogea, ziua 3

În ultima zi din Redescoperă România am încercat să nu ne gândim foarte mult la sfârșit și ne-am animat, bucurându-ne de frumoasele plaiuri dobrogene.

Am pornit prin a căuta Peștera Casian, pe care însă n-am reușit să o găsim din cauza lipsei unui indicator și din cauza vegetației excesive. Am căzut însă o căprioară sprintenă și frumoasă foc, ce ne-a ieșit în cale pe drum spre peșteră.

Am ajuns apoi la Cheile Dobrogei, care nu sunt foști munți, așa cum aveam tendința să cred, ci recifuri de corali după fundul unei foste mări. Priveliștea este unică! Tot aici Doru ne-a învățat să tragem cu arcul, lucru care m-a făcut să mă simt un pui de amazoană. Chiar mi-ar plăcea să repet experiența.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Dobrogea, ziua 2

Dobrogea așezată și liniștită ne-a trezit de dimineață cu răcoare, în Tulcea. Deși pleoapele ne atârnau greu, nimic nu ne-a putut opri din a străbate drumurile acestei regiuni atât de frumoase.

Dimineața echipajul nostru (eu, Corina, Augustin, Anca și Doru) am fost în ”goana după bloggeri”, cum am numit-o noi. Aceasta însă numai după ce Doru s-a gândit că nu există trezire mai eficientă decât o doză de adrenalină administrată într-o sesiune de offroad scurtă, dar intensă. Prin urmare, a pus Outlander-ul la treaba. Tot ce vă pot dezvălui e că ne-am trezit aproape instantaneu. 🙂

Am poposit pentru început la Libida, cetatea de suflet a lui Bobby, care se întinde cât vezi cu ochii. Douăzeci și patru de hectare sunt cuprinse în această aglomerare urbană antică, făcând-o să fie cea mai mare astfel de cetate din țară. Din păcate, Libida este mai mult îngropată în pământ decât la vedere. Eforturi de a o readuce la viață fac doar muzeografii din Tulcea și grupuri de studenți la arheologie, care lucrează ca voluntari. Instituțiile statului se interesează prea puțin de a scoate la suprafață această comoră istorică ce zace sub picioarele noastre. Libida e minunat așezată, iar priveliștea din vârful dealului sub care se află cetatea îți taie respirația. Romanii puteau supraveghea întreaga zonă din vârful cetății, iar la baza dealului se afla așezarea, întinsă până în pădure. Locul acela are ceva magic în el, fiindcă, trecând prin pădurile de pe deal și reflectând la înțelepciunea oamenilor ce au trăit cu mii de ani înaintea noastră, nu poți să nu te înfiori. citeste mai departe →

Redescoperă România: Dobrogea, ziua 1

Astăzi a fost cu siguranță una dintre cele mai frumoase zile de toamnă din acest an. Dimineață m-am bucurat de liniștea Bucureștiului adormit, când totul pare mai frumos și mai plin de farmec, apoi am pornit la drum alături de Doru Panaitescu, Anca Bundaru și Augustin Radu către Dobrogea.
Pe A2, ne-am reunit cu restul găștii la un Petrom, unde am luat micul dejun rapid și ne-am încărcat cu energie și râsete. Voia bună și râsul de dimineață ar trebui să înlocuiască orice combustibil din lume, fiindcă generează cea mai mare cantitate de energie pentru organismul nostru.
Entuziasmul ne-a fost susținut pe parcursul călătoriei de glume și poante marca Doru și Augustin, mai subțiri sau mai groase, dar niciodată fără sens. Echipajul nostru condus de Doru căpitan de plai a șezut comod într-un Mitsubishi Outlander de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Pe parcursul zilei ne-am cunoscut mai bine și pot spune că dragostea față de Outlander tot îmi crește. Dar despre asta vă voi povesti altă dată.

Traseul acestei călătorii a fost urmat așa cum am planificat. Am văzut Cetatea Capidava, liniștită și ceva mai mare decât mi-o închipuiam. Veți găsi cetatea pe malul drept al Dunării, la jumătatea distanței dintre Hârșova și Cernavodă, după un drum de vis prin Dobrogea cea fermecătoare. citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – A cincea zi

Sunt zile în care nu vrei să te trezești, nu fiindcă știi că vei avea o zi proastă sau grea, ci fiindcă știi că ai vrea să rămâi într-o stare de bine și într-un ritm pe care ai ajuns să-l îndrăgești, chiar dacă asta înseamnă puține ore de somn și multe de făcut. Așa a început pentru mine ultima zi din călătoria noastră #prinromania.

Râmnicu Vâlcea, surprinzător de aglomerat pentru 9 dimineața, a rămas în urma noastră, cochet și curat (din câte am apucat să văd), fiindcă drumul nostru avea ca destinație Muzeul Trovanților de la Costești. Am trecut prin Horezu și am admirat tradițiile locale din mers (recunosc, eu am trecut pe acolo și cu altă ocazie și am avut șansa să admir arta olăritului îndeaproape) și am poposit în sfârșit la Muzeul Trovanților de la Costești. Aceste ”pietre care cresc”, simple, însă spectaculoase, se formează prin depunerea succesivă a straturilor de nisip și gresie, iar vârsta și compoziția acestor formațiuni se poate determina prin observarea cercurilor interioare, la fel ca în cazul copacilor.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – a patra zi

Privind înapoi către ce zi plină am avut, pot spune că am trăit într-o zi cât trăiesc alții într-o săptămână. Dimineața ne-a găsit în cochetul Hotel Europa din Târgu Jiu, care m-a făcut să mă simt de parcă eram într-un film italian clasic. După micul dejun am plecat prin Defileul Jiului, către Petroșani. Priveliștile care mi s-au așternut în fața ochilor au fost fără cusur. Păduri de poveste, apă limpede și șosele care te îmbiau la condus. În drum am vizitat scurt Mănăstirea Lainici, bine îngrijită și cu un farmec aparte, deși nu sunt în mod special religioasă. Tot acolo ne-am reunit și cu echipajul nr. 3, format din Doru și Augustin, care au făcut voioși baie în apa rece ca gheața a Jiului, speriind peștii și stricându-le, probabil, ziua pescarilor de pe mal. Însă entuziasmul nostru contagios nu avea cum să nu-i înveselească și pe ei. Desigur că Bobby nu ne-a iertat nici de data asta și am plecat mai departe cu pantalonii semiuzi.

Popasul următor l-am făcut la Petroșani, la Muzeul Mineritului, unde domnul Pușcașu, ghidul nostru, ne-a arătat că omul sfințește locul. N-aș fi crezut că acel muzeu gri și ușor ponosit poate ascunde atâtea povești incredibile despre oamenii care lucrează departe de lumina soarelui, scoțând la suprafață minuni din adâncuri, care ne fac nouă viața mai ușoară și mai frumoasă. citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – a treia zi

Nu ne-a lăsat inima să plecăm din Timișoara chiar de dimineață, așa că am mai rămas și Carpatair au fost foarte amabili să ne invite la simulatorul lor de zbor. Ne-au întâmpinat Cristina_TM și Dan Andrei, directorul Școlii de Zbor Carpatair. Dumnealui ne-a povestit despre cât costă o să faci o școală de zbor pentru a ajunge să fii pilot pe o linie aeriană comercială (aproximativ 55.000 euro) și despre faptul că ai nevoie de câte o licență separată pentru fiecare tip de aeronavă pe care vrei să o pilotezi, așa cum a povestit și Bobby săptămâna trecută. Viața de pilot poate părea luxoasă și exclusivistă, însă presupune și foarte mult efort, în condițiile în care o zi de muncă înseamnă 13 ore. După multe povești frumoase și amănunte tehnice pe care ni le-a furnizat domnul Dan Andrei, am fost conduși la simulatorul de zbor Carpatair, unde, doi câte doi, am luat locul pilotului și copilotului și am pilotat o aeronavă pe aeroportul din Frankfurt. Cel mai priceput a fost Augustin, alături de fermecătorul lui copilot, Ana Bulgăr. Fără să mă laud, pe locul 2 am ajuns eu și Cosmin, alături de care am făcut o aterizare excelentă. Poate doar cafelele pasagerilor să se fi vărsat nițel, dar nimic mai mult. 🙂 citeste mai departe →