Nici nu știu de unde să încep cu povestea, fiindcă sunt atâtea de spus, încât le-aș comprima pe toate într-un strigăt de bucurie! Dar să încep cu ce altceva decât, ați ghicit, începutul. 🙂
Vineri, am urcat la sediul Automarket (noi avem birou la 4, ei la 5), sa-l cunosc pe Mircea cel Meșter și să-mi pregătească documentația pentru preluarea Captivei din mâinile celor de la Chevrolet. Am dat cu subsemnata, iar Sebastian de la Automarket m-a așteptat cu mașina la scară, să spun așa. Când am văzut-o prima dată, m-a intimidat puțin statura ei impozantă. Captiva e orice numai o mașină mică nu. Mi-a fost înmânată cheia și, lăsând în urmă privirile un pic îngrijorate ale bărbaților mai sus menționați, am pornit la drum. Primul contact, prima accelerație, primul viraj, toate au curs lin. Trebuie să recunosc că am fost puțintel stresată la început, până m-am acomodat cu dimensiunile mașinii, dar mi-a plăcut din start poziția de condus, care oferă o vizibilitate foarte bună. Și mi-a plăcut foarte mult și butonul electric de reglare a poziției scaunului, care își dă posibilitatea să-l reglezi din toate unghiurile. Foarte utile sunt și oglinzile laterale, care sunt mari și în care vezi toată strada fără nicio problemă. Captiva se manevrează foarte ușor, iar volanul este extrem de flexibil, astfel încât aglomerația de la Răzoare a fost o nimica toată. Parcatul a fost iarăși floare la ureche, fiindcă Chevrolet Captiva încalecă trotuarele cu grație și fără teamă.
Sâmbătă, dis de dimineață, am plecat spre Albota, care se anunța a fi de vis. Eu abia așteptam să scot micuța bestie din oraș, să văd cum se comportă pe șoselele patriei. Mi-am luat una dintre cele mai bune prietene și am pornit la drum. Mai întâi însă am încercat să mă înțeleg cu GPS-ul, dar n-am reușit să ne împrietenim. N-a vrut să-mi găsească nicio stradă din Brașov, așa că am renunțat la serviciile lui și m-am mulțumit la a folosit LCD-ul touch pentru a asculta muzică. N-am avut 6 CD-uri cu care să mă joc, ci doar unul, dar sistemul audio mi-a fost pe plac și la fel și comenzile de pe volan. Din punctul acesta de vedere, sistemul după care este conceput computerul de bord nu este cel mai intuitiv din lume, însă nici nu trebuie să citești manualul ca să te dumirești. Ne-am pus bagajele în portbagajul imens (dacă pliezi ultimul rând de scaune, rezultă un portbagaj de 465 de litri) și am pornit la drum. Din start m-a cucerit flexibilitatea în viraje și senzația de control total pe care mi-a dat-o asupra mișcărilor ei. Drumul până la Albota a fost lin și frumos, cu peisaje îmbietoare și totul pe o vreme superbă. Am atras ceva priviri, fiindcă nu vezi în fiecare zi două fete frumoase într-o mașină atât de impunătoare. 😉 Trebuie neapărat să laud județul Sibiu pentru șoselele excelente, perfect marcate, cu refugii și intersecții perfect semnalizate. N-am văzut atâta grijă pentru aceste detalii în nicio altă parte a țării. De la Arpașul de Jos am făcut stânga spre Arpașul de Sus și apoi am testat pentru prima dată suspensiile Captivei. Drumul ușor accidentat nu prezintă nicio problemă pentru Captiva, care te face să te simți în continuare confortabil, fără să te zdruncine.
Odată ajunse la Albota, am rămas fermecate de frumusețea locului. Pe scurt, Albota e un complex turistic absolut superb, cu păstrăvărie, vile, piscină, saună, jacuzi, paintball și orice altceva vă puteți imagina. În mijlocul munților, într-o liniște despvârșită, puteți să vă jucați inclusiv cu ponei și iepuri. Dacă e un loc perfect pentru relaxare și pentru un weekend de vis, cu siguranță acesta este exemplul cel mai elocvent! Camera a fost extrem de confortabilă, cu o priveliște uimitoare către munții înverziți și către cei cu zăpadă pe creștet, iar paturile ne-au adus un somn extrem de odihnitor. Însă înainte de somn, am avut parte și de o mică aventură.
Eu n-am fost niciodată pe Transfăgărășan, așa cum nu fusesem niciodată în Sibiu, în afara unei treceri pasagere, în drum către Ungaria, așa că voiam neapărat să ajung acolo. Am mers frumușel pe un drum forestier care scurta câțiva zeci de kilometri și care ne-a demonstrat încă o dată cât de utilă este Captiva, cu garda ei ridicată la sol și cu suspensiile ei excelente. Am ajuns la Cascada Bâlea si ne-am bucurat câteva clipe de aerul curat, însă am auzit că era deschis până la lac și nu puteam rata ocazia să merg și acolo. Ghid și însoțitor ne-a fost Adi Nosfer, care s-a ocupat să ne arate frumusețile locului, să ne ofere asistență și mie sfaturi cu privire la șoferie.
Surpriza a fost când am văzut șoseaua șerpuind prin zăpadă de 2 metri, din care au fost câteva petece, dar suficiente cât să ne facă să ne simțim în vârful muntelui, unde și eram de altfel. Tracțiunea integrală s-a simțim foarte bine, deși ar fi fost nevoie de câțiva căluți în plus față de cei 150 pentru a urca mai cu spor pantele, dar nu mă plâng, Captiva s-a descurcat admirabil! Ajunși la Bâlea Lac, am intrat sfioși cu adidașii prin zăpadă și am savurat priveliștea absolut senzațională a Transfăgărășanului. A fost unul dintre acele momente care mi s-au întipărit în minte pentru totdeauna. Eram în al nouălea cer, cu norii sub noi și cu nesfârșitul deasupra. Coborârea a fost senzațională! Curbele perfecte, compania perfectă, o mașină ascultătoare și precisă în viraje și piesa preferată pe fundal. Din nou am avut unul dintre acele momente de care îmi aduc aminte și mă trec fiori. M-am simțit regina șoselelor (oricât de cheezy ar suna asta), conducând deasupra norilor, gustând libertatea deplină și savurând fiecare viraj! Frânele moi, dar ferme m-au ascultat cum nu se putea mai bine și mi-au dat ocazia să mă bucur de fiecare clipă.
Aici suntem în acel moment al poveștii în care vreau să-i mulțumesc public lui Adi pentru faptul că a convins 3 mașini să dea cu spatele, pentru ca eu să ies cu mașina dintr-unul dintre acele tuneluri de zăpadă despre care v-am povestit.
Ajunși din nou la Albota, am lăsat Captiva să se odihnească și m-am relaxat o seară întreagă stând la taclale cu Alexandra, după ce am mâncat un păstrăv la grătar absolut delicios (cel mai bun de până acum) și după ce am băut o limonadă excelentă. Cei de la Albota știu să-și facă musafirii fericiți. A, și bordul Captivei arată foarte bine noaptea.
Ieri (aka duminică), am fost îm plimbare până în Sibiu, pe care voiam cu tot dinadinsul să-l vizitez. Șoselele perfect netede ale județului au făcut deliciul Captivei, care s-a înfruptat din ele cu mai multă poftă decât mâncasem noi păstrăvul mai sus menționat. Sibiul m-a fermecat pe deplin, pornin de la străzile cu aer boem și acorduri de pian și până la clădirile perfect conservate din Piața Mare și priveliștea din turn. Din nou, i se cuvin mulțumiri lui Adi, care a fost un ghid tare simpatic și care ne-a arătat ce avea mai frumos orașul lui. Ziua a fost excelentă și cu greu ne-am urnit la drum, nu fiindcă nu aș fi fost nerăbdătoare să mă urc iar la volan, ci fiindcă nu voiam deloc să pornesc înapoi spre casă.
Drumul spre casă l-am parcurs în exact 5 ore, de data aceasta alegând drumul prin Pitești. Captiva ne-a purtat cuminte pe o Vale a Oltului aglomerată, în care am mers bară la bară cu 30km/h, dar apoi s-a dezlănțuit pe A1. Acolo mi-a arătat că poate fi agresivă, dar într-un mod controlabil, ceea ce e o senzație pe care o apreciez foarte mult la Captiva. Ținuta de drum a Captivei este una foarte bună și, în ciuda dimensiunilor sale, se streacoară destul de bine în traficul bucureștean. Nu cred că e mașina ideală pentru oraș, dar la drum lung este o alegere potrivită. Când am plecat din București, Chevrolet Captiva îmi arăta un consum de 13.3l urban, iar la întoarcere am ajuns la o medie de 8.7l și o viteză medie de 55km/h.
Dacă vreți să vedeți toate opțiunile pentru mândra Captiva, le puteți găsi aici. Eu am avut pe mâini varianta de 2L și 150 cp, culoare gri demin, diesel, cu tracțiune integrală, cutie manuală cu 5 trepte și care ajunge de la 0 la 100km/h în 10,6 secunde.

Le mulțumesc din suflet tuturor celor care au făcut efortul de a scris și care m-au ajutat să-mi îndeplinesc un vis, și anume să am o mașina minunată în test drive, și nu orice test drive, ci unul all inclusive, să spun așa. It was awesome on so many levels! Îi mulțumesc lui Mircea pentru tot și celor de la Chevrolet pentru bunăvoință și pentru premiu și celor de la Albota, care ne-au găzduit cu drag. Îi mulțumesc și dragei de Alexandra, care a fost alături de mine și cu care am împărțit momente memorabile! A fost un weekend de vis, așa cum îi doresc fiecărui șofer care ar conduce și noaptea în vis. Așa cum mi-a spus Mircea că se va întâmpla, când am ajuns acasă și am lăsat Captiva în parcare, nici n-am mai simțim că nu e a mea, așa drag am prins de ea. Mare și blândă, seamănă cu Black Fury, pentru cei care au văzut How to train your dragon. Eu și Captiva ne-am împrietenit și am trăit împreună un weekend frumos și aventuros, care a adunat în el atâtea momente minunate încât ar putea face cât o vacanță întreagă!
Sper tare mult să mai am ocazia să mai testez mașini, fiindcă zău că aș putea face asta în fiecare zi. 🙂 Rugați-vă ca Mircea să facă tot mai multe concursuri de tipul acesta, fiindcă veți trăi niște aventuri senzaționale!

PS: Da, acesta este cel mai lung articol pe care l-am scris până acum pe blog. Stay tuned, fiindcă urmează și restul pozelor.
PS 2: Iată și pozele din weekend, făcute, în proporție de 99% de Alexandra, care e foarte talentată!