Cu mare întârziere apuc să scriu și eu despre filmul pe care l-am văzut săptămâna trecută în cadrul avanpremierei organizate de Tabu, la care am fost invitată de către Cristina Bazavan, căreia țin să-i mulțumesc tare mult. Este vorba despre Felicia, înainte de toate, un film despre noi și părinții noștri. Deși pelicula nu poate fi o reflecție perfectă a fiecăruia dintre noi, vă veți regăsi cu siguranța în situațiile din film. Văzându-l, m-au încercat sentimente amestecate, mergând de la amuzament și până la agasare. M-am bucurat însă încă o dată să am părinții minunați pe care îi am și am simțit nevoia să-i sun să le aduc aminte de acest lucru.
Așa cum mi-a atras atenția un prieten ieri, în timpul unei discuții, de cele mai multe ori, suntem foarte apropiați de părinți noștri, însă îi cunoaștem prea puțin. Filmul acesta va trezi în voi, cu siguranță, dorința de a consolida relația cu ai voștri sau de a o face mai frumoasă și de a o prețui mai mult.
La vizionare am avut șansa să-i ascultăm vorbind despre film pe regizorii Răzvan Rădulescu și Melissa de Raaf, pe producătoarea Ada Solomon și pe actrița din rolul principal, Ozana Oancea. Am fost impresionată de cât de mult din ei au pus în film și cât de profund pătrunde în psihologia relațiilor dintre părinți și copii din România și din alte părți ale lumii. Se pare că nici în Olanda lucrurile nu stau foarte diferit. Vă invit să Felicia, înainte de toate.