Am purtat-o când eram de-o șchioapă, la serbările de la grădiniță, când nu știam exact rostul său, dar percepeam că e motiv de sărbătoare și mândrie. Apoi am primit una de la mama, alături de o năframă cusută cu fir de aur, prețuindu-le ca pe o moștenire sacră. Anul acesta o descopăr altfel, datorită unui eveniment ce ia o amploare nebănuită: Ziua Internațională a Iei!

Ruperea de tradiție

Generația noastră, ba chiar câteva de dinaintea noastră și cu siguranță toate generațiile ce ne-au urmat, au toate ceva în comun: ruperea de tradiție. Pentru noi, muzica populară și ”Miorița” sunt elemente anacronice, al căror rost nu-l mai putem regăsi într-o societate care aleargă în permanență după nou. De obiceiuri ne mai lovim doar de sărbători sau la nunți și câteodată le respingem și atunci, fiindcă am pierdut cu totul semnificația lor. S-a creat un hău între generația noastră și cea a bunicilor noștri, care încă țeseau ii, covoare și știau rostul tuturor simbolurilor impregnate în fiecare lucrare. Dar ceva în noi încă rezonează cu poveștile ce par desprinse din altă societate, de mult pierdută.

Țin minte că priveam cu drag când lucra bunica la războiul de țesut (mereu m-am întrebat de ce are un nume așa de ”agresiv”) și era tare bucuroasă când mă lăsa să mânuiesc suveica. Ba chiar o ajutam și la torsul lânii și mă bucuram când vedeam ce minunății pline de culoare ies din mâinile ei dibace. Am chiar un covor acasă care stă mărturie pentru priceperea sa.

Ia – un punct de pornite pentru prețuirea valorilor autentice

Am îmbrăcat anul acesta ia primită de la mama cu emoție. Am mers cu ea pe stradă și am surprins priviri calde, care arată că, undeva în adâncul nostru, nu am uitat de unde venim. Iar eu cred că inițiativa extraordinară a proiectului La Blouse Roumaine poate fi un punct de reconciliere cu trecutul. E bine să zăbovim uneori și să ne aducem aminte care ne sunt rădăcinile, ce povești am adunat cu noi și ce merită purtat mai departe.

Iar ia merită să supraviețuiască drept simbol feminin plin de inocență și grație. Eu o văd ca o legătură între generațiile de femei dintr-o familie, o za indestructibilă care ne aduce împreună oriunde am fi. Semnele cusute pe ii dezvăluie un univers paralel am semnificațiilor profunde, care ne ajută să ne redescoperim și să reevaluăm realitatea din jur din perspectiva a ce e durabil și cu adevărat important.

Vă îndemn să purtați ia cu mândrie, să prețuiți moștenirea familiei sau să vă cumpărați una și să-i aflați tainele. Un suflu nou poate aduce cu sine o modificare de mentalitate, o simplificare a lumii nebune în care trăim. Ia poate fi un punct care să ne servească drept ancoră când valurile devin tulburi. Cumva, eu mereu îmi găsesc liniștea în încercarea de a desluși niveluri mai profunde ale gândirii și emoțiilor. Iar ia este emoție.

Dacă și tu sărbătorești Ziua Internațională a Iei, lasă-mi un link către poza ta în care îmbraci o ie. Tare m-aș bucura să ascult poveștile voastre.