Adevărul despre viaţa cu o pisică

De când Oana Titică s-a apucat de blogging, o citesc cu sârguință. Acum ceva vreme a povestit într-un articol despre cum e, de fapt, viața cu un câine, mai exact cu Lola ei cea blănoasă și adorabilă, așa că am decis să scriu și eu unul despre ce înseamnă viața cu o pisică.

În acest articol se vor regăsi cu siguranță pisicarii adevărați, fiindcă, odată ce ai devenit supus de pisică, ajungi să iubești felinele pentru totdeauna. Mi-am dorit mult să scriu acest articol mai ales pentru cei care-și doresc o pisică, însă își fac tot felul de probleme cu privire la ce înseamnă cu adevărat să ai una. Unii poate chiar își pun și bețe-n roate fiindcă-și imaginează tot felul de probleme și obstacole, când, de fapt, e foarte, foarte simplu.

Așadar, să purcedem.

1. Rasa

Obișnuiți fiind să ne dorim cele mai frumoase lucruri, oamenii își doresc deseori pisici de rasă. De când mă știu, eu mi-am dorit o pisicuță a mea, dar nu mi-am dorit neapărat să fie de rasă. Sigur că am tânjit poate după urechile îndoite ale unei pisici Scottish Fold sau după fața bucălată a unui motan British Shorthair, dar s-a nimerit ca noi să luăm un pisoi rasă ”europeană”, cum zice eufemismul.

Pe Codiță l-au conceput pisicile alor mei, care, fie vorba între noi, sunt frați. Eu am fost în faza de negare vreun an, timp în care Codiță a tot crescut și a început să semene tot mai mult cu Tom, motanul alor mei. Când au început să și miaune la fel, mi-am dat seama că trebuie să accept cruda realitate.

Iată-i pe Tom și Katie acum doi ani, pe când erau tineri motani în curtea alor mei.

tom si katie

Și iată-i acum 2 luni:

3 generatii pisici

Probabil fiindcă mi-am dorit atât de mult o pisică, Codiță este un motan extrem de inteligent, cu personalitate puternică și, care, practic, m-a dresat să-l alint, să-l iubesc și să-l îngrijesc cum știu eu mai bine. Nici n-a fost prea greu având în vedere că arăta așa când avea doar o lună:

codita motanul (2)

codita motanul (3)

Numele a venit de la sine, fiindcă era cel mai mic din 5 frați și surori și avea coada mică și ruptă, probabil fiindcă a fost înghesuială mare în burta mamei. Codița asta ne-a făcut să-l iubim și mai mult, iar el a crescut atât de frumos, încât nu mă pot abține să nu-l pufoșesc în fiecare zi (not a real word, I know, dar l-am inventat și-mi place).

codita motanul (4)

Ideea de bază e că, indiferent de rasă, o pisicuță iubită și îngrijită va fi frumoasă. Fie că e de rasă sau adoptată de pe stradă sau de pe un site de specialitate, o pisică va învăța de la stăpâni, le va învăța comportamentul și îi va manipu… ăăăă fascina prin capacitatea ei de a face tot felul de trâznăi.

2. Timpul

Aș vrea o pisică, dar eu ajung mereu foarte târziu acasă și nu aș vrea s-o las atâta timp singură.”

Aceasta e scuza pe care o aud cel mai des când cineva spune că ar vrea o pisică. Poate nu vă dați seama, dacă nu aveți pisică, însă felinele astea mici și aparent domesticite sunt surprinzător de autonome. În general, au nevoie de mâncare, apă, de o lădiță cu nisip curat și de un loc cald, curat și liniștit unde să doarmă.

E drept, uneori se plictisesc, dar își găsesc repede singure tot felul de jucării. Spre exemplu, Codiță se joacă cu mingea de fitball (cu diametrul de 75 cm), pe care o fugărește prin toată sufrageria. Ba chiar am găsit-o într-o zi în bucătărie! A, și în fiecare zi, scoate tacticos toate șosetele din cutia dedicată. Așadar, cât sunteți la job, să știți că pisicile dorm și-și fac tabieturile. Am observat eu într-o zi, când am lucrat de acasă, iar Codiță s-a comportat de parcă n-aș fi fost acolo.

Niciodată nu mi s-a părut că nu am timp pentru Codiță sau că am ratat ceva din cauza că trebuia să ajung acasă și să îi dau de mâncare. Ba chiar abia aștept să deschid ușa, să mi se împleticească printre picioare și să ne tragem sufletul pe canapea. Avem ritmul nostru în fiecare moment al zilei, perfect armonizat cu al lui Codiță, fiindcă el s-a dat după noi și noi după el, după mai multe încercări și miorlăituri la ore nepotrivite.

Dar unde o las dacă plec în weekend?

La prieteni. E chiar simplu să ai grijă de o pisică și pun pariu că aveți fiecare măcar un prieten care ar veni să o hrănească, să-i curețe litiera și să se joace cu o pisicuță, asta dacă nu ar vrea s-o ia acasă și să stea cu ea un weekend sau mai multe zile. Dacă ai și prieteni care au deja pisici, atunci ei știu deja care e treaba.

codita in ham

Noi l-am obișnuit pe Codiță să meargă mai peste tot cu noi, de la drumurile lunare la Focșani și până la mersul la munte, acolo unde au acceptat animale. Așa s-a obișnuit să se adapteze rapid la medii noi și să fie mai degrabă curios decât fricos. Și tare bine i-a prins!

codita intre legume

Un an și jumătate mai târziu, nu știu cum am am trăit fără el până în ziua în care l-am adus acasă.

3. Păr prin casă

N-o să vă mint: de două ori pe an vă veți dori să vă puteți aspira pisica.

Hint: unora le place, la viteză minimă. Altele vor face fața asta.

codita fata haioasa

În perioada primăvară-vară și toamnă-iarnă, doamnele pisici și domnii motani își schimbă garderoba, după trend. Se renunță la blănurile de iarnă și se trece la părul de vară și invers. Așa că își lasă hainele aruncate peste tot, ca un adolescent blazat: pe canapele, scaune, haine și în orice colțișor. Partea bună e că aspiratorul folosit des te conduce la succes, ca să citez o reclamă proastă care promova consumul de pește. Rola aceea de curățat haine e și ea un aliat bun, iar Furminatorul este un dar divin.

Nu o să inhalezi păr de pisică, nu o să mori și nici nu o să capeți alergii. Tot ce trebuie să faci e să dai mai des cu aspiratorul, să perii pisica regulat (uneori împotriva voinței sale) și să ai mereu la îndemână o rolă din aia lipicioasă.

4. Castratul

E super important și îți dai seama de asta în momentul în care motanul înceapă să ducă dorul femelelor aflate pe o rază de un kilometru (talk about that radar, dude!), miorlâind a pagubă și a jale mai ceva ca în romanțele anilor ’70.

Pentru motani e chiar super simplu: operația durează 10 minute, cu tot cu anestezie și trezit pacientul, care, în două ore de la intervenție, sărea pe mobilă de parcă n-ar fi avut nimic.

La pisicuțe durează un pic mai mult recuperarea, cam o săptămână până se vindecă incizia, dar apoi sunt super vesele și liniștite. Țineți minte mereu că pisicile sunt mai rezistente decât credem, mai ales dacă aveți o fire ceva mai protectoare și eventual un pic paranoică (adică fix cum am eu).

5. Dresajul

Dacă ar putea citi articolul ăsta, pe Codiță l-ar bufni râsul când ar ajunge la punctul 5.

După cum știm, pisicile nu pot fi dresate, cel puțin nu ușor. Dar asta nu înseamnă că nu sunt inteligente, ci pur și simplu nu sunt la fel de docile precum câinii și au un mod propriu de a vedea, înțelege și filtra lucrurile.

Noi ne-am dorit ca pisicul nostru să fie sociabil, adaptabil și să nu ajungă un couch potato dependent de somn și prea leneș să ajungă la bolul cu mâncare. Așa că, de când era mic, l-am luat cu noi, cu mașina, pe unde am fost, l-am învățat să meargă în ham și să nu se sperie de locuri noi.

Acum n-are nicio treabă cu mașina, a mers chiar și cu trenul (unde n-a deranjat pe nimeni), a fost la munte, s-a plimbat prin pădure și prin parc (în ham, bineînțeles), a stat în curte la ai mei, unde s-a urcat prin pomi, a vânat muște și alte insecte, și s-a jucat cu alte pisicuțe.

Codita si Tom, tatal lui

Codita si Tom, tatal lui

A învățat că nu are voie să intre în dormitor (și se bucură de fiecare secundă în care reușește să se strecoare și să rămână acolo), nu ne mai trezește la ore imposibile (a avut o perioadă în care ne dădea trezirea la 5:30 am) și nu face gălăgie prin casă în timpul nopții.

Deși nu poți dresa pisicile, le poți stabili niște reguli de bază pe care ele le vor adopta și introduce în comportament treptat. E nevoie de un pic de răbdare și mai ales de voință, fiindcă e de-ajuns o privire și te vor îndupleca să le lași să facă ce vor.

6. Mâncarea

Aici e simplu: există mâncare specială pentru fiecare categorie de pisici. Supermarketurile, pet shop-urile sau, mai bine, cabinetele veterinare sunt pline de tipuri de mâncare uscată și umedă pentru pisici sub un an, pisici mature, pisici castrate, pisici care sunt la regim (din cauza stăpânilor care le-au îndopat prea mult), împotriva ghemurilor de păr, pentru blană strălucitoare și oase rezistente etc.

codita motanul (7)

Important e să vă dați seama ce-i place pisicii pe care o aveți, să ascultați și sfaturile veterinarului și să-i dați mâncarea potrivită în funcție de asta. Codită primește mâncare umedă o zi da, una nu, dimineața și seara, iar mâncarea uscată e la discreție. Noi cumpărăm cantități mai mari, așa că asta nu ne ia nici mult timp și nici nu e cine știe ce bătaie de cap. Ba chiar îi mai luăm câteodată și niște gustări speciale, ca să-l recompensăm când e super cuminte (deci nu foaaaarte des). Ba uneori îi mai luăm și iarbă specială, pe care o mănâncă cu poftă și o calcă în picioare în 5 minute, după ce noi ne-am străduit să o creștem 2-3 săptămâni.

codita motanul (8)

7. Personalitatea

E absolut fascinant să poți comunica la un asemenea nivel cu o ființă dintr-o altă specie.

Știați că pisicile nu prea miaună pentru a comunica între ele, dar învață să comunice prin mieunat cu oamenii, ca noi să pricepem ce vor de la noi? Ba mai mult, ele intuiesc cine e șeful casei și se vor comporta mai frumos cu acea persoană.

Cert e că n-aveți de unde să știți cum se va comporta pisica voastră, dar o puteți educa măcar un pic să se dea după ritmul vostru. E bine să începeți de când e mic, fiindcă apoi va fi ceva mai greu.

Codiță e un motan cu o voință puternică:

codita motanul (9)

Curios din fire:

codita motanul (10)

Iubitor, deloc lacom, care se bucură de fiecare ocazie de a alerga după insecte sau de a roade șireturi pe alese.

Uneori pare un personaj biblic:

codita motanul (1)

Alteori pare posedat:

codita motanul (11)

Dar nu ne-a făcut niciodată probleme majore, nu s-a urcat pe perdea, n-a distrus canapeaua și n-a spart lucruri prin casă. Cea mai ”rea” faptă a lui a fost că a ros un șiret, pe care apoi l-a înghițit. Norocul lui a fost că l-a și eliminat, așa că n-a avut probleme. De atunci, șireturile nu mai stau la vedere.

În rest, e chiar tare să ieși cu pisicul prin parc (și să se uite lumea la noi ca la nebuni), să mergi cu pisoiul la munte sau să porți conversații imaginare cu el (să recunoaștem, cu toții suntem curioși ce ar zice pisicile dacă ar putea vorbi).

Concluzie

Dacă așteptai un semn să faci marele pas și să-ți iei pisică, sper ca acest articol să fie fix acel semn.

Vor urma zile minunate, în care o să-ți vezi pisica sau motanul crescând cu ochii, în care o să-l privești cum doarme cu limba scoasă:

codita motanul (6)

În care le vei trimite poze prietenilor cu ultima fază haioasă pe care a făcut-o:

codita motanul (13)

Și, în general, o să ai parte de sesiuni de alint lungi și hohote de râs frecvente.

codita motanul (12)

Și cine nu și-ar dori să aibă parte de asta în fiecare zi?

Mulțumesc, Oana, pentru inspirație! Ne-am distrat teribil căutând prin pozele făcute într-un an și jumătate lui Codiță, motanul mustăcios. 🙂

24 Responses

  1. Adelina
    Sep 14, 2015 - 12:47 PM

    Un articol foarte frumos, l-am citit cu mare placere! Multa santate lui Codita!

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 14, 2015 - 12:53 PM

      Multumesc tare mult, Adelina! Ma bucur sa citesc gandurile tale.

      Reply
      • Carmen
        Sep 08, 2017 - 10:18 AM

        Super stiiu ce zici

        Reply
    • pipernea damaris
      Jun 03, 2016 - 07:34 PM

      andra pisicul meu are limba rupta ce sa fac

      Reply
      • Andra Zaharia
        Jun 07, 2016 - 09:24 AM

        Cred ca ar trebui sa mergi imediat cu el la medic, care iti poate spune ce e de facut. Sanatate multa!

        Reply
  2. Clara
    Sep 14, 2015 - 02:26 PM

    Ce motan ce motan ce motan!!! Superbitate! Sa va traiasca. Pe o nota fun, ca articolul tau, exista o doamna undeva prin sectorul 3 Bd Unirii care iese zilnic la plimbare cu 2 catei si un motan negru. Cd cateii fac pipi pe copac motanul se opreste rabdator si jur ca are o moaca din aia: hai ma, ca va astept, nu va grabiti. Si apoi o pornesc toti 3 agale pana la urmatorul pom, unde cateii iar uda putin. Si cd motanul isi face trebuintele cainii misuna cu grija pe langa el. Si nici unul nu e tinut in lesa, au doar zgardite la gat. Sunt colosali. Asa, ca sa ne mai distram putin. Felicitari ca l-ati invatat in lesa, probabil va e mult mai usor cu el la plimbare si in vacanta. Ai mei sunt batrani (18 si 17 ani) si nu ii mai invat in lesa la varsta asta… Sa ne mai puneti poze cu Codita. Sa auzim numai de bine.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 14, 2015 - 03:48 PM

      Multumim pentru gandurile bune, Clara! Ma bucur sa aud ca mai exista poznasi invatati in lesa. 😀 Sa-ti traiasca si tie motanii si sa ne bucuram de ei cat mai mult timp! Promit sa mai pun poze cu Codita si sa ma mobilizez sa-i actualizez mai des contul de Instagram.

      Reply
  3. Macnetize
    Sep 14, 2015 - 02:47 PM

    Vai de mine, vai de mine, îl iubesc mai mult decât atunci când l-am văzut prima oară. Subscriu la toate cele de mai sus și mă întreb, zilnic: cum era, oare, viața mea, înainte de Pesi?

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 14, 2015 - 03:43 PM

      Inteleg perfect ce zici. 🙂 Sa-ti traiasca sanatos si pufos!

      Reply
  4. Lucian Mustaţă
    Sep 14, 2015 - 09:36 PM

    Chiar voiam să te întreb, până să ajung la final, încă nu și-a ascuțit ghearele de brațele canapelei?
    Pe aceeași notă – viața cu o mâță – imaginează-ți ce sperietură mi-am luat azi-dimineață cu mâțul meu care a vrut să intre în casă sărind PRIN geamul închis…

    Reply
  5. roxana
    Sep 15, 2015 - 02:49 PM

    Felicitari pt ideea de a impartasi si altora din frumoasa experienta cu pisoiul cel frumos! Chiar aveti un pisoi deosebit iar descrierea comportamentului pisicesc este foarte haioasa si adevarata! Sa va traiasca motanul si sa fiti sanatosi, ca sa va bucurati cat mai mult unii de altii!

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 15, 2015 - 03:53 PM

      Multumesc, Roxana! Ma bucur ca ai citit cu placere articolul si sper sa auzim doar de bine. 🙂 #catsrule

      Reply
  6. Oana
    Sep 15, 2015 - 03:57 PM

    Draga Andra, pe 1 octombrie 2009 am gasit primul motan, pe Oliver, alintat adesea drept Maslinuta. Dupa el, au venit Emma, Tim si Bubu. Cele 4 au ramas la noi si ne-au schimbat modul de a ne raporta la ce se intampla in viata noastra. De cand sunt ele in viata noastra, suntem mai veseli, optimisti si plini de viata. Ne bucura ghidusiile lor si nu trece o zi in care sa nu fi chicotit. Viata alaturi de pisici e minunata!

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 15, 2015 - 05:05 PM

      Oh, si eu mi-as mai lua inca una (cle putin), dar iubitul meu e alergic si organismul lui nu suporta mai mult de o pisica. Dar cred ca e minunat sa ai macar 2 care sa se joace cat e ziua de lunga.

      Reply
      • mari
        Dec 12, 2016 - 07:44 AM

        Buna am si eu o pisicuta pe nume Tilly are un an de zile si trebuie sterilizata la ce sa ma astept ea are un comportament ff ciudat ma lasa sa o mangai doar la gat in rest ma zgarie ia dupa sterilizare nu stiu cum o sa reactioneze

        Reply
        • Andra Zaharia
          Dec 12, 2016 - 11:39 AM

          Buna Mari! Ai rabdare cu ea, fiindca probabil a intrat in calduri si e normal sa reactioneze astfel. Mergi la doctor sa vezi ce indicatii iti da mai departe. Dupa sterilizare, acest comportament agresiv va disparea.

          Reply
  7. Delia
    Sep 16, 2015 - 08:08 AM

    Minunat ! A fost o placere sa citesc aceste randuri, gandite si traite si de mine pentru ca de 4 ani am si eu o pisica ! Cica am luat-o pentru …copiii mei ( de 10 si 18 ani, acum ) dar daca stau bine sa ma gandesc….eu am fost cea mai dornica ! Si nu-mi pare deloc rau chiar daca muncesc ceva in plus . Daca i-ar face placere sa o si aspir …..Eeeee !Felicitari !

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 16, 2015 - 08:54 AM

      Ma bucur mult cand aud ca alti pisicari simt la fel, Delia! Da, si mie mi-ar placeas sa stea Codita la aspirat, dar ne descurcam cum putem. Iti recomand Furminatorul – e o solutie excelenta! Sa ne citim cu bine!

      Reply
  8. John
    Sep 25, 2015 - 09:42 PM

    Superb motanul tau! Eu am doi (baiat si fata) si nu ma lasa inima sa-i sterilizez. Fiecare are personalitatea lui si sunt speciali… Baiatul plange sa doarma cu mine si ma scoala in fiecare dimineata la ora 5 dar nu ma pot supara pe el. Fetita mi-a facut o surpriza neplacuta rozand capetele din plastic ale bratelor ochelarilor de vedere. Si erau ochelari scumpi ?. Viata e mult mai frumoasa cu o pisica in casa!
    Din pacate pisicii la a doua fatare i-au murit toti puii, cred ca au fost prematuri. Si ca sa vezi si sa nu crezi, a adoptat un alt pisoi ramas orfan ?. Reusesc sa ne surprinda in fiecare zi.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Sep 25, 2015 - 09:45 PM

      Ce povesti! Chiar daca uneori mai fac boacane, mie imi aduc aminte doar de faptul ca ne agatam prea mult de lucruri materiale. Sa-ti creasca sanatosi si fericiti! Chiar acum avem si noi o pisicuta in vizita, care se imprieteneste rapid cu pufosul nostru.

      Reply
  9. crys
    Apr 08, 2017 - 12:22 PM

    Felicitari pentru articol.L-am citit cu mare bucurie si chiar m-am regasit in povestea ta…

    Reply
  10. Simo
    Jan 28, 2018 - 12:21 PM

    Nu ai scris nimic despre bolile care le poate transmite. Nu ai avut probleme cu paraziti sau altele? Mie imi e asa frica sa iau o pisica desi ne dorim , insa avem copil mic si nu as vrea sa il imbolnavesc.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Feb 02, 2018 - 10:39 AM

      Cel mai bine e sa discuti cu un medic veterinar care sa iti explice documentat situatia. Nu as vrea sa-mi dau cu parerea despre lucrurile astea fara expertiza necesara. Noi nu am avut niciun fel de probleme de aproape 4 ani. Sper sa iasa totul asa cum va doriti. Cu siguranta cel mic/cea mica s-ar bucura sa creasca alaturi de un prieten pufos. 🙂

      Reply
  11. Miha
    May 25, 2020 - 09:17 PM

    Ce la fix vine acest articol să mă mai scoată puțin din impas! Sunt posesoarea unei patrupede de 2 luni (atât are pisi) iar eu o am la mine de 3 săptămâni. În primele zile de când am adus-o acasă, am admirat-o și drăgălit-o si i-am trecut cu vederea nebuniile, mă întreb oare, pisicile iti pot arăta și indiferenta , pot fi dușmanaoase? In ultima vreme cam asta primesc, indiferenta, nu se mai lasă drăgălită, nu mai stă in brațe, cumva s-a autodeclarat șefă.😀

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.