Astazi am avut o revelatie

Rândurile următoare nu îmi aparțin, însă l-am rugat pe autor – Mircea Căpățînă – să-mi dea permisiunea de a le publica aici, fiindcă rezonez cu gândurile sale. Cred că ne putem folosi mai bine energia și timpul petrecut online și cred că trebuie să facem mai mult decât a discuta în această sferă despre schimbarea de care avem nevoie.

Astăzi am avut o revelație.

Am știut mereu, dar abia acum am și cuprins: intelectualii de pe Facebook, câteva zeci, poate chiar sute de mii, trăim într-o bulă foarte separată de restul țării.

Dăm toți share-uri și comentarii la aceleași articole de Guran, Mândruță și alții.
Suntem efervescenți și activi, determinați și plini de înțelepciune.
Înțelegem multe, dar ce se întâmplă cu restul nu prea putem cuprinde, fapt pentru care mereu ne minunăm de rezultate.
Ne ciorovăim între noi pe mici detalii de nuanță, când restul lumii e rupt de noi și de realitatea noastră.
Știm că restul sunt altfel, dar nu cuprindem, pentru că nu interacționăm cu ei mai niciodată.
Și relația cu acest “restul ” o administrăm tot prin lumea noastră de pe net, care pare foarte populată – și poate și este – însă nu și în valoare relativă la întreaga populație.
Din aceste motive, cred că atunci când vorbim despre a face o schimbare, peste 90% din timpul și efortul depuse pe net sunt redundante.

Pentru că schimbul de păreri pe net nu înseamnă schimbare.
Pentru că, dacă tot acest Internet intelectual am ieși din bulă și am interacționa cu restul lumii, chiar am putea schimba ceva.

Pentru că a prinde un iepure presupune să mergi unde sunt iepuri, acolo unde e “întuneric”, departe de Facebook și confortul leneș al Internetului.

Pentru că nu vreau să mă mai mint că fac ceva, atâta timp cât acel ceva e doar în fața calculatorului.

Și înțeleg și accept că, atâta timp cât nu fac nimic mai mult, nu am dreptul să am așteptări de la alții.
Și înțeleg și că 90% din timpul de activism pe net e o risipă la care tocmai am renunțat.

Acum ne rămâne să facem lucrurile mai înțelept, mai organizat și să încercăm să ieșim din bula noastră, măcar în această perioadă în care mobilizarea este singurul lucru care ne poate ajuta să modelăm un viitor diferit față de cel pe care ni-l pregătesc alții.

shutterstock_135091277
Burning match setting fire to its neighbors, a metaphor for ideas and inspiration via Shutterstock

One Response

  1. Răzvan Sandu
    Nov 07, 2014 - 03:37 PM

    Vă împărtășesc concluziile, mai ales în ceea ce privește generația foarte tânără.
    Cuvântul „confort” este relevant, și nu numai în sintagma „confort intelectual”. Din păcate, de multe ori, e lene pur și simplu.

    Există un autism al inginerilor, al contabililor și chiar și al oamenilor fără studii superioare. Încercați, de exemplu, să discutați politică cu un programator, sau probleme mai tehnice (dar de importanță socială) cu un medic.

    Unii oameni privesc o foaie de hârtie pe care este scris un manifest, un apel de implicare socială în folosul TUTUROR (cum ar fi http://www.romaniaregala.ro/atitudini/manifestul-regal/ ) și NICI MĂCAR NU CITESC. Sunt complet inerți, suficienți și apatici. Într-o societate postcomunistă, chiar pe această apatie de oaie se contează politic…

    În masă, oamenii s-au obișnuit SĂ NU CITEASCĂ. Nici eticheta de pe pachetul de unt…

    Probabil, e și o reacție de autoapărare a creierelor noastre față de abundența de informație audio, video și text care ne vine prin televiziune, reclame, ziare și beletristică de doi bani. Peste 90% din această informație este gunoi, spam… „zgomot” informațional, abil întreținut din motive gazetărești (pecuniare) sau politice…

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.