Invataturile lui Will Smith catre fiul sau, Jaden

”After Earth” (1.000 post Terra) este probabil printre puținele SF-uri care au loc în totalitate pe Pământ, în ciuda așteptărilor pe care le-am putut avea de la un film din acest gen. Dar detaliile surprinzătoare legate de acest film nu se opresc aici.

După ce a mai jucat alături de fiul său, Jaden, în ”The Pursuit of Happyness”, Will Smith s-a străduit să îi înlesnească intrarea pe marele ecran printr-un film care se concentrează în jurul relației dintre ei. Știu dintotdeauna că Will Smith investește foarte mult din personalitatea sa în rolurile pe care le joacă, motiv pentru care este atât de autentic și de convingător. În ”After Earth” Will Smith a făcut chiar mai mult decât atât: el a fost cel care a co-produs acest film, care este gândit ca o parte dintr-o franciză care să se întindă pe mai multe platforme, pornind de cărți, benzi desenate și jocuri video, care să întregească povestea din film. Deja o carte de 300 de pagini cu privire la evoluția umanității până în punctul descris în film a fost scrisă și lansată. [Sursa.]

after-earth-poster

Pentru prima dată am avut ocazia să-l văd pe Will Smith jucând un personaj care trebuie să-și păstreze distanța față de emoții, care trebuie să fie detașat și autoritar. Bineînțeles că și-a făcut treaba impecabil și a adus la viață acel tipar de tată distant care nu reușește să relaționeze cu fiul său. În mod inevitabil, transpare legătura specială dintre el și fiul său, iar sentimentele transmise chiar au puterea să te emoționeze.

”After Eart” nu este un SF obișnuit, fiindcă nu are ca punct central evoluția tehnologică, ci un alt subiect, care mi s-a părut extrem de interesant: percepția asupra fricii.

Cypher Raige: Fear is not real. It is a product of thoughts you create. Do not misunderstand me. Danger is very real. But fear is a choice.

Mi-a plăcut foarte mult această abordare și faptul că frica este înrădăcinată în viitor, în teama și reacțiile noastre față de necunoscut. La fel de mult mi-a plăcut ideea că, prin ancorarea puternică în prezent, prin conștientizarea propriei persoane, a propriilor reacții, putem reuși să recâștigăm controlul asupra noastră, astfel eliminând teama. Este un exercițiu pe care ar trebui să-l facem mai des, fiindcă ne-ar ajuta să ne bucurăm de prezent și să ne regăsim mai ușor echilibrul.

Așadar, ”1.000 post Terra” nu e doar un SF presărat cu acțiune, ci mai mult o peliculă de o profunzime neașteptată, care oferă jocul unui actor îndrăgit și a fiului său care are potențialul de a-i călca pe urme.

De mâine, 7 iunie, puteți vedea filmul la Cinema City, iar recomandarea mea este să alegeți să-l vedeți la IMAX, fiindcă nicio altă experiență cinematografică nu se poate compara cu senzația celui mai mare ecran de cinema din lume!

Despre libertate. Despre umanitate

Libertatea de care ne bucurăm este la fel de impercertibilă precum aerul. Cel mai mult îi simțim lipsa când începem să o pierdem. Deși stau departe de știrile legate de politică, am fost și voi fi mereu sensibilă la probleme societății civile, care sunt pe atât de numeroase pe cât sunt de dureroase. Privind situația din Turcia, nu pot să nu mă înfior gândindu-mă prin ce trec acei oameni și nu pot să nu-mi aduc aminte de ce s-a întâmplat la noi în ianuarie.

Am încercat să citesc cât mai multe articole, ca să-mi fac o părere cât mai obiectivă asupra situației din Turcia, pentru că ce se întâmplă acum acolo poate deveni o parte importantă din istoria acestei țări care adăpostește peste 75 de milioane de locuitori.

Am fost în 2007 în Istanbul și țin minte exact cât de impresionată am fost de acest oraș imens. Am revenit apoi în 2011 și mi-am consolidat impresia bună, atât despre oameni, cât și despre locuri. Curățenie, oameni primitori și zâmbitori, dar mai ales o liniște aparte părea să domine atmosfera, oricât de aglomerat și agitat ar fi fost orașul. Și cu toate acestea, contrastele între noile cartiere și zgârie nori și moscheile tradiționaliste se făceau constant remarcate.

large_865608760

Citind despre noile legi impuse populației din Turcia și despre reacția guvernului turc, mi-am consolidat părerea: acest moment este o răbufnire a populației care simte că își pierde libertatea, a unui popor care a fost mereu prins între două identități diferite. Turcia a reușit să facă ce niciun alt stat de mărimea sa nu a fost capabil: să-și asume o formă de democrație care permitea oamenilor să-și păstreze credințele și obiceiurile. Acum se dă lupta pentru identitate, lupta pentru păstrarea valorilor pe care guvernul vrea sa le distrugă pentru a face loc unor proiecte mai profitabile. Dar știm și noi foarte bine cum se întâmplă astfel de lucruri, însă societatea noastră civilă nu are încă o voce suficient de puternică.

Am privit cu strângere de inimă fotografiile din ultimele zile și am trimis un gând bun către turcii de toate vârstele care au ieșit să protesteze pașnic pentru drepturile lor. Am citit o postare pacifistă și subiectivă care spune povestea din interior. Să citiți și sutele de comentarii, ca să vedeți opinii diferite și tot felul de perspective.

Am găsit și un articol cuprinzător în The New York Times, care oferă o privire de ansamblu și o introducere în substratul acestei lupte între voința poporului și cea a conducătorilor turci. Am apreciat mai ales calitatea acestui fragment:

The swiftly changing physical landscape of Istanbul symbolizes the competing themes that undergird modern Turkey — Islam versus secularism, rural versus urban. They highlight a booming economy and a self-confidence expressed by the religiously conservative ruling elite that belies the post-empire gloom that permeates the novels of Istanbul by Orhan Pamuk, Turkey’s Nobel laureate and most famous writer.

O altă poveste din mijlocul protestelor e spusă de un fotograf care încearcă să documenteze vizual întâmplările din Istanbul, orașul din care a pornit mișcarea ce a cuprins toată țara.

De asemenea, și BBC-ul are un articol ce face un rezumat al declarațiilor și întâmplărilor din ultimele zile, care merită citit.

Și aici mai puteți găsi o serie de poze care sunt actualizate destul de des. Atenție, însă, fiindcă unele dintre ele sunt destul de dureros de văzut.

Astfel de momente trezesc, cel puțin în sufletul meu, o compasiune profundă pentru cei care își asumă riscul de a lupta pentru libertate, pentru acest drept uman de care ar trebui să ne bucurăm cu toții. Îi apreciez pe aceia care protestează pașnic, deși sunt combătuți cu forță și violență nejustificată.

Libertatea este despre recunoașterea umanității din noi, despre prețuirea sa. Acest sentiment specific doar nouă ar trebui să ne îndrepte către drumul corect atunci când judecata ni se întunecă, așa cum se întâmplă în cazul guvernului turc. Turcilor care-și doresc o schimbare le doresc să-și găsească în curând acel lider capabil să-i conducă spre acel viitor luminos pe care toți ni-l dorim. Ecoul umanității care este încorporată în ființa noastră se face simțit tot mai des când apar situații precum cele din Turcia. Încă mai există speranță.

large_4821232267

photo credit: Atilla1000 via photopin cc
photo credit: JanvanSchijndel via photopin cc

Recenzie de carte: Earth XXI: Age of Innocence

Ziua de luni începe cu gânduri destul de serioase cu privire la situația din Turcia, al cărei impact e cu atât mai puternic asupra mea cu cât sunt încă sub influența unei cărți care m-a impresionant. Eu cred că putem numi cărți cu adevărat bune cele care schimbă ceva în noi, cele care ne fac să ne punem întrebări, care ne întorc privirea către noi și ne determină să reanalizăm modul în care gândim.

Un blogger scrie o carte

Deși am fost ”colegi” de Redescoperă România și căile ni s-au întâlnit cu multe ocazii, n-am știut niciodată că Adrian Mihălțianu este pasionat de literatura SF și cu atât mai puțin că-și propune să scrie o carte. Nu doar eu am fost surprinsă când, în decembrie, Adi și-a anunțat lansarea cărții pe blog. Nu că n-am fi crezut că Adi ar putea scrie o carte, fiindcă experiență legată de arta scrisului are cu prisosință, însă mie încă mi se pare o provocare mare să scrii o carte bună. Iar Adi a reușit asta.

Earth XXI Age of Innocence - adrian mihaltianu

De ce să citești ”Earth XXI: Age of Innocence”

După 400 de pagini de lectură captivantă, tot ce pot spune e că abia aștept partea a doua! Am citit cu sete și curiozitate nestăvilită fiecare pagină și am văzut deja ecranizarea cărții în mintea mea. Adrian a expus, prin cartea sa, viziunea personală asupra viitorului, unul nu foarte îndepărtat, dar unul care încorporează un nivel extrem de ridicat de tehnologie. Cartea abordează și probleme fundamentale legate de moralitate, relații personale, transformări sociale, lupta pentru putere și influența tehnologiei asupra modului de gândire al oamenilor (uneori mult mai realist decât ați bănui).

Poveștile personajelor sunt bine scrise și perfect coerente, lucru de apreciat, mai ales având în vedere complexitatea poveștilor și faptul că această carte este prima dintr-o saga, așa cum ne promite Adrian. Totul are sens, iar povestea devine cu atât mai intrigantă cu cât intri mai mult în profunzimea sa. Mie mi-a plăcut cartea foarte, foarte mult și am apreciat enorm faptul că pare scrisă de un vorbitor nativ al limbii engleze, fiindcă eu sunt mare fană a gramaticii corecte și a frazării naturale atunci când citesc într-o limbă străină. Recunosc faptul că sunt o fană a genului SF, iar ”Earth XXI: Age of Innocence” este o lectură ce îndeamnă la meditație, dar care oferă acel ritm susținut care-ți menține interesul treaz pentru noi dezvăluiri.

Adrian, aș vrea să te felicit sincer pentru faptul că ai scris această carte, pentru efortul depus și pentru talenul tău. Abia aștept să citesc și următoarele cărți și nu pot decât să recomand ”Earth XXI: Age of Innocence” cu toată căldura! Îți doresc să ai cititori fideli și succes cu acest proiect, care sper să fie primul din multe.

O puteți cumpăra de pe Amazon pentru Kindle cu doar 1 click, dacă aveți deja cont.

De asemenea, vă invit să urmăriți pagina de Facebook a cărții, pe care veți găsi postări foarte interesante cu privire la noutăți tehnologice care ne duc, ușor, ușor, înspre realitățile descrise în carte.

Și ca să vă stârnesc și mai mult curiozitata, iată un clip care are legătură cu o parte importantă din carte:

Recenzie de album: Daft Punk – Random Access Memories

Ziua de astăzi, cel puțin în București, cere muzică bună pentru a fi (pe)trecută cu bine. Cere acel album pe care îl poți asculta la nesfârșit, de la un capăt la altul, fără pauză. E albumul care te face să dai din picior pe sub birou și să ții ritmul cu degetul pe mouse.

Un astfel de album este ”Random Access Memories” de la Daft Punk.

random access memories daft punk

Sursa foto.

Contestat de unii și iubit de alții, noul album al acestui duo francez m-a cucerit complet. După ce am ascultat primul single extras de pe album, ”Get lucky” feat. Pharell Williams, nu eram absolut convinsă că are potențial, însă asta fiindcă văzusem doar o piesă din puzzle.

Random Access Memories” se ascultă pe îndelete, cu urechile ciulite și cu mintea deschisă. Daft Punk sunt cunoscuți pentru faptul că au un stil propriu extrem de bine definit, care nu se modelează în funcție de tendințe și care își conturează limitele (sau lipsa lor) cu fiecare single. De asemenea, măștile lor sunt la fel de celebre, iar motivul pentru care nu vor să se afișeze în public l-am găsit dezvăluit într-unul dintre puținele interviuri pe care le-au dat:

We don’t believe in the star system. We want the focus to be on the music. If we have to create an image, it must be an artificial image. That combination hides our physicality and also shows our view of the star system. It is not a compromise.
We’re trying to separate the private side and the public side. It’s just that we’re a little bit embarrassed by the whole thing. We don’t want to play this star system thing. We don’t want to get recognised in the streets. Yes. Everyone has accepted us using masks in photos so far, which makes us happy. Maybe sometimes people are a little bit disappointed but that’s the only way we want to do it. We think the music is the most personal thing we can give. The rest is just about people taking themselves seriously, which is all very boring sometimes.

Sursa.

Mie mi se pare două personaje fascinante, care au reușit să producă un album eclectic, dar perfect echilibrat și coerent. Mai mult decât atât, subtilitățile senzoriale ascunse în piesele lor m-au făcut să-l ascult pe repeat de nenumărate ori. Și apoi am ascultat cu multă curiozitate poveștile care au dat naștere unor piese unice, a căror valoare va rămâne intactă peste oricât de mulți ani. Le puteți găsi și voi pe site-ul dedicat albumului.

Dar mai întâi trebuie să ascultați albumul. Apoi sunt curioasă să-mi spuneți ce v-a inspirat.

Romania, un loc in Consiliu Director al IAB Europe

Mi se pare un lucru extraordinar ce a reușit Ioana Anescu să facă, și anume să obțină un loc în Consiliu Director al IAB Europe pentru România!

Pentru cei care nu știu, IAB sau Interactive Advertising Bureau, este un organism nonguvernamental internațional, specializat în cercetarea sferei online (în special a sectorului publicitar online), furnizând un for de discuții, consiliere legală și susținere pentru toate tipurile de organizații care comunică online.

IAB Europe este vocea mediului de afaceri digital. Misiunea sa este aceea de a proteja, promova şi sprijini profesionalizarea industriilor de publicitate online, media, cercetare de piaţă şi analiză din Europa.

De ce e importan acest lucru pentru mediul în care ne exercităm profesia? Ne povestește mai jos Ioana:

“Prezența României în Board arată că industria noastră locală de digital are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte evoluţia domeniului la nivel european. Ma bucură faptul că ţara noastră este recunoscută ca un factor de decizie important în business-ul digital și că, în felul acesta, îi este recunoscută și participarea activă ca membru al IAB Europe la acțiunile acesteia. În plus, pentru România ca industrie, prezența în board înseamnă o mai mare vizibilitate a mediului de afaceri și o mai bună reprezentare a intereselor acestuia și al altor industrii regionale emergente”,

a declarat Ioana Anescu, Managing Director IAB România.

iabEu am înțeles mult mai bine rolul IAB după ce am participat la conferința IAB Forum 2012, de unde am făcut live blogging. Forțele care influențează modul în care ne desfășurăm munca și chiar viitorul acesteia sunt numeroase și provind din direcții multiple (companii, UE, legislatori etc.) și sunt, uneori, de temut. IAB face eforturi ca procesele decizionale cu privire la modul în care comunică organizațiile pe internet să fie cât mai transparente, iar noi să fim informați și conștienți de importanța lor.

Felicitări, Ioana, și îți doresc mult spor în noua ta îndatorire, care sper să se dovedească a fi o experiență extraordinară!

Webinarul cu Alex Negrea – Strategia editorială pentru pagina de Facebook

Așa cum vă povesteam luni, am participat la webinarul Spada despre strategia editorială pentru paginile de Facebook susținut de Alex Negrea. A urmat o discuție foarte interesantă, care m-a ținut atât de atentă, încât nici nu am observat ce se mai întâmpla în jurul meu la birou.

large_2399659636

Am reținut câteva idei foarte utile, pe care le susțin. Pe unele dintre ele le folosesc în mod curent în practică, iar pe altele plănuiesc să le aplic, fiindcă mi se par potrivite pentru obiectivele pe care le am.

Alex ne sfătuiește să concepem un plan de conținut pragmatic, care să reflecte în mod constant filozofia și poziționarea brandului. Devalorizarea produselor sau serviciilor oferite prin postări generale și care nu sunt legate de brand nu este indicată, motiv pentru care ar trebui să le evitați.

În opinia lui Alex, fiecare postare de pe o pagină de Facebook ar trebui să aducă un lead, un potențial client, ale cărui interese pot fi servite prin informația publicată pe pagină. Pentru a măsura intențiile legate de brand, util este să introduceți un link în fiecare status update, scurtat printr-un URL shortner (bit.ly, goo.gl, ow.ly etc.). Măsurați apoi click-urile și vedeți câți dintre utilizatorii care au văzut statusul au interacționat cu el dincolo de un simplu like.

Ce folosesc și eu constant și este extrem de indicat (dar și un sfat rar ascultat) este testarea A/B. Acest lucru presupune, în viziunea lui Alex, rularea a două campanii de Facebook ads în paralel, cu ad-uri asemănătoare, dar care au diferențe analizabile între ele. Astfel puteți testa tipul de combinație de text și imagine la care utilizatorii reacționează mai bine și puteți replica acest model. De asemenea, rularea a două campanii simultan oferă și un benchmark în funcție de care să puteți evalua succesul campaniei.

Alex a punctat de mai multe ori această idee în cadrul webinarului: noi, administratorii de pagini de Facebook, suntem responsabili de creșterea calității conținutului, de calitatea imaginilor și textelor folosite. La acest lucru se adaugă o bună segmentare a publicului, într-o campanie și în practica de fiecare zi, fără de care rezultatele de durată nu pot apărea.

Un alt obiectiv al unei pagini de Facebook este și acela de a forma anumite obiceiuri ale fanilor, precum faptul de a ști unde să adreseze întrebări pentru zona de client service. Alex sugerează că este util să aveți postări care să le indice fanilor unde pot adresa întrebări și unde pot povesti despre problemele lor cu brandul sau cu serviciul, pentru a evita discuțiile negative ce se pot isca pe pagină, în mod public. Ideal este ca aceste discuții cu utilizatorii să aibă loc în secțiunea de mesaje private ce pot fi trimise paginii.

De asemenea, Alex ne încurajează să facem experimente (pentru care, desigur, trebuie să obținem mici bugete), pentru a testa teoriile personale, bazate pe observații și practică, și pentru a găsi soluții potențiale la problemele cu care ne confruntăm.

Eu aș adăuga că este util să păstrăm rapoartele lunare și să realizăm și rapoarte la 3 și la 6 luni, pentru a identifica progresul paginii și acele tedințe și tipare în comportamentul utilizatorilor, ca să le putem oferi ceea ce au nevoie.

Vă sugerez să stați cu ochii pe blogul agenției Spada și să urmăriți informațiile pe care le oferă, fiindcă sunt folositoare și bine structurate.

Și nu uitați: e extrem de important să nu ne oprim niciodată din învățat!

large_6110385718

photo credit: Martin Bekkelund via photopin cc
photo credit: Krissy.Venosdale via photopin cc