În weekend-ul ce tocmai a trecut m-am bucurat de liniștea unui oraș mic și de pacea interioară pe care ți-o aduce un astfel de loc. Am revenit însă astăzi în aglomerația Bucureștiului, de multe ori obositoare și pe care l-am făcut iar vinovat de lipsa mea acută de timp. Însă de fiecare dată când capitala mă agasează, se revanșează cumva față de mine. De cele mai multe ori îmi face bucurii legate de concerte, conferințe și alte evenimente sau locuri ce îmi readuc aminte de ce am vrut să mă mut aici la 18 ani.
După faptă…
Bucureștiul e o continuă cursă cu obstacole. ”If you can make it here, you can make it anywhere” este o sintagmă care nu se aplică doar New York-ului, ci și capitalei noastre, loc al contrastelor și al descoperirilor zilnice. Am încercat acum ceva vreme să fac un top al celor mai bune branduri din București, însă nu am avut succes. Aș vrea de data aceasta să vă propun o altă direcție de abordare a lucrurilor.
Spuneți-mi ce v-ar plăcea să faceți în orașul vostru, fie că este București sau. Unde v-ar plăcea să mergeți, ce ați vrea să vizitați, ce servicii sau produse vă plac cel mai mult atunci când aveți nevoie de un moment de respiro.
Vă lansez această temă, fiindcă eu cred că e bine să cunoaștem bine lucrurile fundamentale care ne fac fericiți, ca să putem activa aceste pârghii de oricâte ori avem nevoie, când ne simțim copleșiți de împrejurări. Există chiar și oameni care te pot susține să faci acest lucru, precum echipa Groupon România, care caută întotdeauna cele mai bune oferte pentru ca noi toți să ne putem bucura de orașele noastre fără să golim cardul.
Un astfel de exemplu este oferta de astăzi pe care o are Groupon, și anume bilete la etaj cu doar 85 lei (reduse de la 130 lei) la concertul The Cranberries de pe 11 octombrie. Eu am cumpărat de multe ori de pe site și mereu am fost mulțumită de serviciile achiziționate. Ba chiar am devenit și clienta fidelă a unui salon de estetică după ce Groupon ne-a ”făcut cunoștință”. 🙂 Și toate acestea datorită unui serviciu care funcționează și care are o echipă activă care susține promisiunea brandului.
Și răsplată!
Dacă vi s-a făcut dor de un concert bun, așa cum mi s-a făcut și mie, am o veste bună pentru voi! Am o invitație dublă la concertul trupei irlandeze, pe care o puteți câștiga răspunzând, printr-un comentariu, provocării de mai sus:
Ce v-ar plăcea să faceți sau unde v-ar plăcea să mergeți în orașul vostru? Ce simțiți că lipsește locului în care vă petreceți zilele și nopțile?
Cel mai convingător răspuns, care oferă cele mai persuasive motive, va fi desemnat câștigător și va merge la concertul The Cranberries de la începutul lunii viitoare. Aveți până vineri, 21 septembrie, ora 23:59 să mă convingeți. 🙂
Haideți să vedem împreună cum putem explora fiecare posibilitate de a ne simți bine în acest oraș. Happy people make a happy city, right?
How To Web se pregătește de o nouă ediție curprinzând speaker-i renumiți, antreprenori din toată lumea, investitori și pasionați de web business, informații utile și sesiuni intense de networking. Sunt extrem de entuziasmată că fac parte din nou din acest eveniment, în calitate de blogger oficial, fiindcă pentru mine va fi al treilea an consecutiv în care merg la How To Web și al doilea an în care mă număr printre bloggerii care au access la această conferință și toate detaliile ei.
How To Web 2012 – punctul de contact cu o abordare diferită
Pentru mine, How To Web a fost o experiență profund educativă, nu doar la nivelul informațiilor prezentate, ci și la contactul cu o mentalitate de business diferită de a noastră. Ca om de comunicare, beneficiile participării la această conferință de extind dincolo de prezentările văzute și se concentrează în jurul experienței multiculturale, constituită din perspectivele diferite pe care fiecare dintre participanți și speaker-i le aduce acolo. În primii 2 ani de How To Web am învățat că:
Tehnologia fără ”the human touch” nu va schimba niciodată lumea, fiindcă factorul fundamental care face tehnologia să funcționeze în beneficiul tuturor este impactul emoțional al instrumentelor pe care le folosim.
Cele mai bune prezentări sunt cele pline de ingenuitate, care își trag esența din experiențe personale.
How To Web este un loc în care oamenii tehnici, antreprenorii și oamenii de comunicare pot învăța unii de la ceilalți, pot face schimb de experiențe și se pot susține în descoperirea de insight-uri extrem de utile pentru activitatea lor.
Un eveniment ca acesta impune standardul pentru conferințele centrate în jurul business-urilor dezvoltate online și atrage atenția asupra piețelor emergente din zona Europei de sud-est, bogată în talente și resurse pentru dezvoltarea acestei zone de business.
Eu am dedicat anul trecut o întreagă secțiune a blogului acestei conferințe, iar pe profilul meu de Facebook puteți vedea poze de anul trecut (1 și 2).
De ce să participi la How To Web 2012?
Sunt 3 motive esențiale pentru care trebuie să participi anul acesta la How To Web dacă pasiunea ta este online-ul, antreprenoriatul sau dacă îți cauți parteneri de afaceri sau de echipă:
1. Pentru oameni
Participanții care se strâng la How To Web 2012 sunt oamenii pe care ți i-ai dori să-i întâlnești în fiecare zi: pasionați, cu experiență profesională vastă, deschiși și interesați să schimbe idei și să construiască produse și servicii excelente. De asemenea, trebuie să vii la conferință pentru a cunoaște echipa care organizează evenimentul, condusă de Bogdan Iordache, un grup de oameni motivați, profesioniști și entuziaști, care, de 3 ani, ridică standardele de organizare a conferințelor orientate către sfera web din această zonă a Europei.
2. Pentru speaker-i
Când în fruntea listei de speaker-i se află Jon Bradford – Co-founder Springboard, Diane Bisgeier – Program Manager @ Mozilla WebFWD, Phil Libin – CEO Evernote, JP Schmetz – Board member XING & Burda și Radu Georgescu – Founder Avangate & GECAD, nu poți să nu vrei să îi cunoști, să le pui întrebări și să îi asculți cu interes. Fiecare speaker vine cu experiența sa și cu sfaturile sale de care poți beneficia
3. Pentru inspirație și motivație
După fiecare eveniment How To Web mi-am consolidat motivația de a construi ceea ce îmi doresc din punct de vedere profesional. Prezentările speaker-ilor și interacțiunea cu participanții mi-au demonstrat că fiecare aduce propria contribuție la dezvoltarea web-ului și a business-urilor făcute în acest mediu. M-am inspirat din poveștile fiecăruia și mi-am promis că niciodată nu voi renunța la pasiunea de a face lucrurile bine.
How To Web 2012 va fi o experiență transformativă, pe care vi-o recomand cu entuziasm sincer! Pentru a vedea povestea cu alți ochi, urmăriți-le blogul și vedeți ce povești de succes s-au conturat în cadrul acestor conferințe. Una dintre acestea poate fi a voastră.
Sunt extrem de entuziasmată să vă anunț că în octombrie voi merge la Istanbul pentru Webit Congress 2012!
Despre Webit Congress 2012
Ieri am primit invitația din partea organizatorilor și sunt bucuroasă până peste măsură, fiindcă congresul Webit este unul dintre cele mai importante evenimente legate de sfera digitală, de tehnologie și de antreprenoriat din EMEA, concentrându-și atenția asupra piețelor emergente din Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa, regiuni care au, într-adevăr, nevoie de susținere. Potențialul acestor regiuni va fi stimulat prin discuții despre cele mai importante arii de dezvoltare web, ce vor fi cuprinse în:
Peste 6000 de persoane din 60 de țări participă la congres în fiecare an, de la oameni din agenții, antreprenori, investitori, web developers și până la profesioniști în comunicarea digitală și chiar din industria publicității. Peste 150 de speakeri fac din acest congres un maraton de informații, insight-uri și networking, cu care sper să pot ține pasul. Ceremonia Webit EMEA Awards încoronează două zile intense de discuții, idei și perspective noi asupra lucrurilor cu care ne confruntăm în fiecare zi.
Despre Istanbul
Pentru mine Istanbul este un oraș absolut fascinant! Cu cei 14 milioane de locuitori ai săi, cu teritoriul întins peste două continente și cu istoria sa de fostă capitală a trei dintre cele mai importante imperii din istorie (roman, bizantin și otoman), Istanbul se transformă acum într-un punct focal al inovației, un nou hub tehnologic gata să concentreze minți strălucite și idei extraordinare. Mi se pare un oraș potrivit pentru un astfel de congres deschizător de drumuri și care amplifică valoarea sferei online.
Pe cine vreau să ascult
Mai mult de 150 de profesioniști din toate sferele și categoriile se vor reunit la Webit în octombrie, însă eu am câțiva favoriți, la prezentările cărora sper să pot ajunge. Printre ei se numără:
– Laurent Le Moal – Vice President and General Manager of PayPal CEMEA
– Diego Oliva – Regional Director at Facebook for Southern, Central and Eastern Europe, Middle East and Africa
– Renate Nyborg – Digital Director and Head of Mobile at Edelman
– Mike Butcher – European Editor of TechCrunch
– Owen Pringle – Director of Digital Communications at Amnesty International
– Robin Wauters – European Editor of The Next Web
– Jamil Abu-Wardeh – Writer, producer, director and TED.com
– Mustafa Icil – Regional Marketing Manager (Turkey, Middle East, and North Africa) at Google
– Patrick Hoffstetter – Chief Digital Officer at Renault
– Tristan Nitot – Founder and President at Mozilla Europe și mulți, mulți alții.
La conferință vor fi și 3 speakeri români: Lucian Despoiu, Marta Klepka și Marius Ursache și mă bucur că vor împărtăși din experiența lor cu audiența venită acolo să învețe, să se informeze și să descopere noi perspective.
Voi ce ați vrea să aflați de la Webit 2012? Am o lună să strâng întrebări și curiozități, ca apoi să încerc să le găsesc răspuns la toate.
Era o vreme când tot ce-mi doream era să călătoresc. Era o vreme când nu-mi găseam locul și mă simțeam străină de locurile în care stăteam. Nu locuiam în ele, nu erau casa mea. Nici garsoniera închiriată de pe Magheru, de lângă Univeristate, din anul I, nici camera e cămin din anii 2 și jumătate din anul 3 nu au fost ”acasă”.
Am plecat de acasă la 18 ani, cu entuziasmul specific vârstei și cu pofta nemărginită de a descoperi marele oraș. Bucureștiul nu mi-a devenit apropiat decât după vreo 2 ani, după ce i-am învățat obiceiurile, ritmul, nazurile. Apoi m-am mutat în garsoniera a mea, pe care multă vreme n-am simțit-o deloc a mea, până când nu s-a îmbibat de amintiri. Încă nu e ”acasă”, însă. Nu în totalitate.
Ce transformă, de fapt, o casă în ”acasă”, acel cuvânt pe care îl rostești cu drag și la care abia aștepti să te întorci fiindcă îți umple sufletul de liniște? Pentru mine există un singur lucru care poate face această transformare: oamenii.
Vineri seară, când am fost la petrecerea dată de Augustin în #apartIKEA, am văzut încă o dovadă a faptului că ”omul sfințelte locul”. Cu energia sa debordantă și bucuria de a-i face pe cei din jurul său fericiți, Augustin a decorat apartamentul cu migală: culori vesele, colțuri creative și o stare generală de bine. Ne-am simțit la fel de bine ca la o petrecere de liceu, cu momente dedicate copilăriilor, doar că mâncarea a fost mult mai gustoasă, iar compania avea glume mai fine. 🙂
Și uite așa am realizat eu, post-petrecere, că sunt în acel moment al vieții în care vreau la fel de mult să călătoresc pe cât vreau să-mi găsesc acel loc pe care să-l numesc ”acasă”. Și știu că vreau să-l construiesc alături de El, să alegem împreună nimicuri care ne plac, pe care să le aranjăm după placul inimii, alături de amintirile pe care le strângem în fiecare călătorie făcută împreună. Căsuța noastră. 🙂 Continuarea o știți voi sigur… 😉
PS: Și n-am plecat de la #apartIKEA cu mâna goală, ci cu un portret tare drăguț realizat de multitalentatul Augustin:
Mi-am adunat din nou amintirile și cheful de scris pentru a vă mai aduce câte ceva din farmecul londonez pe care l-am trăit din plin în cele câteva zile petrecute în capitala Marii Britanii.
A doua zi ne-am planificat mai bine timpul și am reușit să vedem 4 obiective aproape în totalitate, mai mult alergând între ele decât mergând, în ciuda zvâcnirilor dureroase ale tălpilor noastre. Însă nimic nu ne-a oprit din a vizita ce ne doream.
Ziua 2
A doua zi a început dis de dimineață, în lunea sărbătorii bancherilor, motiv pentru care am aflat că Parlamentul era închis, așa că a trebuit să-l reprogramăm pentru următoarea zi. Pe partea cealaltă a străzii, însă, Westminster Abbey era deschisă, înfruntând o dimineață mohorâtă, așa cum face de sute de ani, din 960, când a fost fondată. Dacă exteriorul catedralei vi se pare impresionant, interiorul este de-a dreptul copleșitor. Dimensiunile clădirii sunt greu de cuprins cu privirea, din orice unghi te-ai afla. Ornamentele bogate și amestecul de stiluri te face să simți nevoia de a te da cu câțiva pași mai în spate, pentru a analiza mai bine detaliile.
La Westminster Abbey ne-am bucurat din nou de un ghid audio bine pus la punct, care ne-a ajutat să navigăm prin catedrala care a adăpostit, secole de-a rândul, evenimente istorice remarcabile, precum încoronarea lui William the Conqueror în 1066 sau a Reginei Elizabeta a II-a în 1953, dar și căsătoria Prințului William cu Kate Middleton. Catedrala este înțesată cu morminte și memoriale ale celor mai de seamă conducători ai Regatului, prinți, consilieri și mai mari ai acestui tărâm care pare de poveste. Detalii pline de simbolism acoperă mormintele fiecăruia, făcând din acest loc unul în care ai putea petrece luni, ba chiar ani, studiind fiecare colțișor.
Ordine regale, blazoane, statui cu chipuri expresive, morminte ornate somptuos, lespezi de piatră șlefuite de pașii milioanelor de oameni care au călcat pe urmele istoriei – toate fac ca acest loc să fie cel mai impresionant lăcaș de cult pe care l-am vizitat vreodată. Pentru mine, valoarea sa istorică o întrece pe cea religioasă, lucru pe care l-am resimțit mai ales când am ajuns în Poets’ Corner, acolo unde și-au odihnit sufletul câțiva dintre cei mai inspirați autori ai lumii: Dickens, Byron, Chaucer, Rudyard Kipling, Tennyson și alții.
În Westminster trebuie să te oprești câteva minute pentru a contempla trecerea timpului și urmele pe care le lăsăm prin viața noastră. E un loc aproape magic, ce te rupe din realitatea cotidiană și te transpune într-o altă dimensiune a lucrurilor.
Am văzut apoi Victoria and Albert Museum în fugă, fiindcă ne așteptam să găsim un muzeu micuț, însă ne-am convins, încă o dată, că londonezii știu să-și onoreze istoria regală cu fast. Nu am avut vreme să ne desfătăm privirea cu minunatele daruri primite de către celebra regină de prin toate colțurile lumii, cu impresionanta colecție de artă (picturile de Raphael din sa ”Cartoons” sunt uimitoare!), cu fiecare element desprins din cele mai frumoase povești despre regalitatea engleză. De aceea ne-am promis că vom reveni în acest loc plin de minuni, unde noul (precum aplicația pentru tablete ce cuprinde calendarul muzeului), utilul (magazinul muzeului vinde inclusiv ”little black dresses” și obiecte cu design specific britanic) și plăcutul se cuprind într-o îmbrățișare perfectă.
De acolo ne-am îndreptat cu pași la fel de repezi către Royal Albert Hall, unde am prins ultimul tur, ținut de un ghid entuziast și simpatic, care ne-a povestit tumultoasa istorie a acestei săli imense de spectacole. Cu cele 5200 de locuri ale sale (incluzând loja privată a Reginei, moștenită de familia regală de la Regina Victoria), Royal Albert Hall găzduiește mai mult de 350 de evenimente pe an, ceea ce înseamnă câte un spectacol în fiecare zi. De la concerte, operă, spectacole de circ, teatru sau meciuri de tenis, basket sau chiar sumo.
În holul ce înconjoară acest loc în care răsună încă acorduri ale pieselor celebre, ale ariilor elegante sau ale pieselor de teatru experimentale, se află expuse fotografii ale celor mai celebre figuri care au urcat pe scena din Royal Albert Hall. O singură româncă se află printre aceste vedete incontestabile, pe când acest cuvânt încă avea greutatea meritată: Angela Gheorghiu. Mai jos puteți privi un scurt interviu care dezvăluie și motivul pentru care ea merită un loc printre cele mai strălucitoare stele ale lumii:
Royal Albert Hall este un loc al exprimării libere, un loc în care eleganța londoneză și pasiunea pentru frumos strălucesc în fiecare seară. Îmi doresc cu pasiune să ajung măcar o dată la un spectacol aici, unde dragostea pentru exprimarea cel mai bine șlefuită a spiritului este cultivată prin eforturi continue. Gradul de deschidere și inovație al britanicilor, dovedit prin spectacolele create aici, este încă un motiv pentru care acest popor se înalță deasupra vremurilor tulburi pe care le trăim noi și pe care le-au trăit și alții.
În a doua zi petrecută la Londra am mai reușit să vizităm și British Museum, după care tânjeam de multă vreme. Modest pe dinafară, British Museum adăpostește comori adunate din întreaga lume și stă drept mărturie a măreției fostului Imperiu Brianic, care a deschis calea către civilizații necunoscute Occidentului. Statui, mumii, sarcofage, sculpturi grecești, aztece și romane, totemuri, porți asiriene și colecții de artă din Asia – toate și-au găsit locul în acest muzeu. Din nou înarmați cu un ghid audio cuprinzător, am pornit să explorâm expozițiile care se întind pe sute de metri pătrați.
Aici am văzut lumea toată cuprinsă într-un muzeu, prin unele dintre cele mai misterioase și exotice elemente ale sale. Ca o cutie plină e comori, British Museum îți dă ocazia să fii aproape de istoria civilizațiilor de pe tot globul: cea egipteană, cea sud-americană, cea asiatică, cea europeană. Eu am fost fascinată de toate elementele pe care le-am regăsit aici, fiindcă istoria lor este și istoria noastră. Să ai atât de aproape artefacte și elemente definitorii ale popoarelor despre care doar ai citit mi se pare un fapt extraordinar, iar Londra e norocasă să aibă acest muzeu în inima sa.
Tot ce pot spune despre el este că trebuie să-l vedeți, să-i acordați o zi întreagă, să-l observați pe îndelete, să-l cuprindeți în întreaga sa măreție. E un loc special, iar eu mi-am luat din Heathrow o bucătică din el, cartea ”A History of the World in 100 Objects”, scrisă de însuși directorul muzeului din ultimii 10 ani, Neil MacGregor.
Seara ne-am odihnit picioarele obosite și ne-am refăcut cu o cină specific englezească: fish & chips, friptură de vită și un hamburger delicios, acompaniate de un ”ale” londonez de culoarea chihlimbarului. Cine spune că mâncarea din Regatul Unic nu e gustoasă se înșală amarnic!
Toate acestea s-au întâmplat chiar pe Tower Hill, un loc notoriu în istoria britanică, despre care voi povesti în articolul următor…
Câteodată, din prea multă pasiune, idealism sau dorința de a face cât mai multe, uităm un lucru esențial: să ne dăm răgaz, să avem grijă de sănătate, să facem ceva doar pentru noi.
Astăzi voiam să scriu despre partea a doua a călătoriei la Londra, însă aseară am aflat o veste care m-a întristat profund: fosta mea profesoară din facultate, cea care conduce catedra de Comunicare și Relații Publice a Facultății de Litere din cadrul Universității din București, a fost diagnosticată cu o formă de cancer de piele cu multiple metastaze.
Tot mai des aud de astfel de cazuri și e drept că nu pot scrie despre toate, fiindcă acest blog și-ar pierde identitatea între atâtea strigăte de ajutor care există nu doar în România, ci și în lume. Cazul doamnei profesoare mă mișcă profund, însă, fiindcă 5 ani la rând ne-a predat cu pasiune, cu responsabilitate, nelipsind de la niciun curs (cu excepția plecărilor la conferințe), nelăsând niciun student fără răspuns sau ajutor. Programul său începea de dimineață și se termina cine știe când, târziu în noapte. Mi s-a întâmplat să stau cu dumneaei până la ora 10 noaptea pentru a-mi corecta lucrarea de disertație, după care eu am plecat, însă dânsa a rămas acolo.
Dedicată carierei, pasiunii pentru pedagogie, doamna profesoară Rogojinaru a instruit generații de studenți. Riguroasă și exigentă, doamna profesoară mi-a ridicat standardele față de mine, m-a împins să fac mai mult decât trebuia, să mă străduiesc mai mult, să înțeleg mai mult. Totodată mi-a insuflat și pasiunea profundă pentru relații publice, iar viziunea dumneaei despre onestitate și etica profesională mi-a consolidat-o pe a mea.
Iar acum situația este aceasta, după cum scrie Dana Oancea de la PR România:
Doamna profesoara Adela Rogojinaru a fost diagnosticata cu cancer de cancer la piele cu multiple metastaze, o boala care poate fi tratata printr-o interventie agresiva cu citostatice Zelboraf. Tratamentul cu citostatice recomandat in regim de urgenta este de ultima ora, acorda 80% sanse ca tumora sa se restranga si durerile sa se diminueze considerabil. Este insa costisitor si nici in Romania, unde a fost lansat acum cateva luni, nu este compensat.
Solutia imediata pentru tratament este aducerea in tara a dnei Adela Rogojinaru cu sprijinul UB, internarea si administrarea de urgenta a citostaticului Zelboraf. Acest medicament, de ultima generatie, nu este inca introdus pe lista medicamentelor compensate, fapt care conduce la un cost total al tratamentului si spitalizarii de 15.000 de euro pe lună. Tratamentul durează in jur de 6 luni, costul integral ajungand la suma de 90.000 de euro.
Pentru tot binele făcut, pentru devotamentul demonstrat față de învățământul românesc, acum merită să-i fim alături cum putem.
Donațiile se pot face în conturile:
CONT LEI: RO19INGB0000999903185855,
CONT EURO: RO12INGB0000999903185496
COD SWIFT: INGBROBU, deschise la banca ING BANK N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti, Bd. Iancu de Hunedoara nr. 48, Sector 1, 011745, Bucuresti, Romania.
Persoane de contact:
Laura Mesina, prodecan Facultatea de Litere, [email protected] , 0744683433
Raluca Moise, coordonator Birou Relatii Publice, [email protected] , 0721985429
Pentru mai multe detalii, urmăriți pagina de Facebook a campaniei, unde sunt publicate în timp real toate informațiile necesare pentru ca voi să puteți contribui, dacă simțiți că puteți face acest lucru.
Și ca să vă puteți face o idee despre nivelul de muncă și implicare demonstrate de doamna profesoară, iată ce scrie PR România despre cariera dumneaei:
Adela Rogojinaru este doctor in filologie, conferentiar la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, director al departamentului de Stiinte ale Comunicarii, sef de colectiv la specializarea Comunicare si Relatii Publice. Pe langa experienta didactica de peste 25 de ani, detine expertiza in programe ale Uniunii Europene, are experienta internationala in domeniul Relatiilor Publice si Comunicarii Organizationale si este autor si coordonator al unor volume de profil.
Este director executiv in Boardul EUPRERA (European Public Relations Education and Research Association), presedinte al sectiei de Comunicare Strategica si Organizationala al ECREA (European Communication Research and Education Association), membru in Juriul de Onoare al ARRP (Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice), membru al ICA (International Communication Association) si membru al IAMCR (International Association for Media and Communication Research).
Mulțumesc PR România pentru inițiativă și sper din toată inima să putem face ceva, să putem da ceva înapoi din ce ne-a oferit dumneaei.
Foști colegi de facultate și de master, dați-mi un semn dacă vreți să găsim împreună o cale de a face mai mult decât putem face separat.
