În septembrie mergem #priNeamț

Nu lăsa nicio lună să treacă fără să vizitezi un loc și frumos sau locuri știute și dragi – aceasta este deviza care îmi conduce gândurile și îmi doresc să o pot onora cu fiecare ocazie pe care o am.

Călătoriile ne îmbogățesc, ne educă și ne modelează spiritul, iar eu sunt recunoscătoare pentru oportunitățile care îmi apar în cale, așa cum este invitația lui Toma de a-i cunoaște plaiurile natale. La o aruncătură de băț de Focșaniul meu drag se află Piatra Neamț, un oraș prin care am trecut de câteva ori și care mi-a lăsat o impresie extrem de plăcută, prin curățenie, priveliști și liniștea pe care o emană.

Însă Piatra Neamț nu este doar orașul pe care îl voi explora alături de ”ghizii locali”, bloggeri de seamă și oameni cu drag de locurile în care au copilărit, ci și locul în care vom învăța mai multe despre marketingul online în turism, la conferința care va avea loc pe 14 și 15 septembrie.

Marketing online în turism

Ideea conferinței mi se pare una foare potrivită în condițiile în care, în opinia mea, agențiile de turism fac mai multe pentru promovarea brandului de țară și a brandurilor autohtone decât oricine altcineva. Operatorii de turism, fie că sunt agenții, hoteluri, HORECA sau orice alt tip de agenți sunt cei care iau contact direct cu publicul interesat de turim intern sau cu străinii care vor să viziteze România. Ei sunt cei care trebuie să învețe să exploateze posibilitățile mediului online pentru a-și crește vânzările, pentru a-și ușura munca și pentru a-și atrage o bază mai mare de clienți.

Turismul, cu potențialul său vizual și emoțional imens, este unul dintre subiectele privilegiate din social media și din blogosferă, fie ea locală sau internațională, iar acest lucru trebuie pus în valoare cât mai bine. Bloggerii sunt și ei vizați prin această conferință, fiindcă fiecare articol pe care îl scriem reprezintă o recomandare sau o opinie despre locuri, experiențe și oameni, care poate influența decizia cuiva care își planifică o vacanță.

Mă bucur tare mult să-l văd pe Răzvan Pascu în rândul speaker-ilor de la eveniment, deoarece este unul dintre bloggerii pe care îi admir cel mai mult pentru setea sa nepotolită de frumos, de aventură și de descoperire, dar mai ales pentru modul în care își împărtășește experiențele cu cititorii săi, printre care mă număr. La conferință îi veți mai putea asculta pe Alexandru Negrea, Monica Jitariuc, Mugur Pătrașcu și Chinezu, dar și pe mulți alții, care sunt sigură că vor oferi informații valoroase ce pot ajuta operatorii din turism să se promoveze mai bine, totodată susținând și imaginea României.

Eu voi fi acolo, alături de Ancuța și alți prieteni, să vă povestesc despre tot ce am învățat și să găsim împreună metode de a ne promova articolele de pe bloguri despre locurile pe care le vedem.

#priNeamț

Și fiindcă Piatra Neamț nu este doar locul care ne adună pe toți pentru o conferință, ci și orașul pe care abia aștept să-l vizitez, pe 15 și 16 septembrie voi fi alături de o gașcă veselă de bloggeri #priNeamț (nu doar prin oraș, ci și prin județ), acolo unde sunt sigură că vom strânge amintiri frumoase și vom descoperi povești minunate. Abia aștept să descopăr piscurile superbe din inima Moldovei, acest loc pe care l-am întâlnit mai întâi în poveștile lui Sadoveanu și apoi în propriile călătorii.

Din experiență vă pot spune că participarea la conferințe m-a ajutat întotdeauna să cunosc oameni noi, să-mi creez oportunități și relații pe care altfel nu le-aș fi avut. Dincolo de informațiile utile asimilate, foarte importante sunt și ocaziile de networking cu oameni la care altfel nu ai avea access, de aceea recomand cu drag participarea la conferința Marketing online în turism, care poate reprezenta un atu în cariera voastră. Dacă ești interesat(ă) să te înscrii la conferință, poți accesa formularul de înscriere și de acolo totul e simplu.

Ce zici, ne vedem #priNeamț? Așteptăm confirmări pe pagina evenimentului.

#priNeamț este un eveniment susținut de Primăria Piatra Neamț, Consiliul Județean Neamț, Central Plaza Hotel, Petrom, Cosmote, Noroc și Autonom.

Head shot de blogger

De când mă știu, nu mi-a plăcut niciodată prea mult să fac poze. Fie că mi se părea că nu știu să ”stau la poză”, fie că mie se părea că nu sunt deloc fotogenică, preferam întotdeauna să fac eu poze altora sau peisajului, când eram în vacanțe. Însă sămbâta trecută am realizat că e păcat să ratez multe amintiri frumoase doar pentru că îmi lipseau câteva cunoștințe elementare despre cum să pozezi pentru a face din aparatul foto un prieten.

Sâmbătă am avut prima mea ședință foto profesionistă, la care am avut ocazia să particip la invitația Sabinei, căreia țin să-i mulțumesc. Înarmată cu multă energie și rochiile preferate, am plecat spre locul cu pricina pentru a mă întâlni cu Raluca, Lavinia și Corina, cu care urma să petrec o după amiază minunată.

Cum îmi e obiceiul, am ajuns prima, dar nu m-am simțit deloc stingheră, fiindcă Marcel și Adrian m-au primit cu zâmbete și relaxare, exact ce-mi trebuia pentru a depăși teama de nescunoscut în privința ședinței foto. Adăugați la acest peisaj 3 fete gata de pozat, o Sabina plină de energie și o Lucica talentată și vă puteți face o idee despre ce a urmat.

Machiajul

M-am lăsat pe mâinile Lucicăi fără teamă, deși nu mă mai machiase nimeni până acum în afară de mine, și bine am făcut, fiindcă rezultatul a fost exact pe placul meu, ba chiar mi-a dat și un imbold să folosesc rujuri în culori mai intense, lucru pe care nu l-aș fi făcut până acum. M-am convins astfel încă o dată că un machiaj profesionist nu îți va încărca tenul și nu va da un aspect artificial feței, ci va evidenția delicat anumite trăsături. Am invidiat-o pe Lucica pentru colecția ei de pensule, instrumente esențiale în realizarea unui machiaj frumos, dar plănuiesc să încep și eu să achiziționez mai multe.

Headshot-ul

Odată pregătită, Marcel m-a invitat în mijlocul decorului atent construit pentru prima serie de fotografii. Am ascultat cu atenție indicațiile lui și în câteva minute uitasem de stângăcia mea în fața camerei foto fiindcă aveam în față un profesionist care știa cum să-și regizeze cadrele. Am fost absolut uimită de ce poți face folosind lumina potrivită, decoruri profesioniste și un aparat performant. Când am văzut pentru prima dată pozele aproape nu mă recunoșteam. A fost o transformare nu doar la nivel de fotografie, ci și în interiorul meu, fiindcă m-am eliberat de o teamă pe care o aveam de mult. Următorul set de fotografii m-a găsit mai încrezătoare în mine și în largul meu, iar meritul îi aparține în totalitate lui Marcel, căruia vreau să-i mulțumesc pentru profesionalism și răbdare.

Ședința foto a avut tema tipului de fotografie head shot, care se concentrează asupa chipului subiectului fotografiat, un tip de portret care izolează persoana din cadrul de elementele din jur, focalizând pe ochi și expresia feței. O astfel de fotografie poate fi extrem de expresivă, o cale de a descoperi noi valențe ale personalității, ale altcuiva sau chiar proprii, așa cum mi s-a întâmplat mie.

Corina, Raluca și Lavinia au scris și ele despre experiența lor, iar băieții nu s-au lăsat nici eu mai prejos, Mariciu deja dezvăluind secretul fotogeniei, Ionuț fiind his usual happy self iar Andrei având o experiență similară cu a mea.

Până vom vedea împreună rezultatul final, vreau să le mulțumesc din suflet lui Marcel și studioului său, care ne-a oferit o experiență memorabilă. De asemenea, mulțumim Pepsi România pentru că ne-a menținut ridicat nivelul de energie pe parcursul celor 5 ore de ședință foto.

O scurtă privire behind the scenes puteți arunca aici, iar un moment de tandrețe ca între fete aveți aici:

Aventura de la Londra

Dragă Londra,

Îți scriu cu dor și o fascinație fără margini, cu mintea tânjind după poveștile tale, cu picioarele căutându-ți străzile frumoase și cu ochii curioși să cuprindă cât mai mult. Nu știu ce farmece mi-ai făcut în cele zile și abia câteva ore petrecute în sânul tău, însă nu-mi pot dezlipi sufletul de tine și de atmosfera ta.

Sper să te revăd curând și să-ți împart bucuriile cu cel care-mi ocrotește inima. Londra, draga mea, mi-ai depășit orice așteptare și pentru acest lucru vei avea afecțiunea mea eternă!

Mind the gap!

Deși îmi doream de mai mult de 10 ani să ajung la Londra, nu reușisem încă să pun piciorul pe insula care a dat naștere atâtor povești și care a schimbat istoria lumii. Nu știam la ce să mă aștept, însă aveam un entuziasm debordant și abia așteptam să descopăr cât mai multe. În cele 3 zile care au urmat am trăit una dintre cele mai frumoase aventuri de până acum! Mind the gap between Romanian and UK, though. It’s quite deep.

“Sir, when a man is tired of London, he is tired of life; for there is in London all that life can afford.

Samuel Johnson, The Life of Samuel Johnson LL.D. Vol. III

De la Heathrow la hotel drumul a fost ușor (cu expcepția căratului de bagaje pe scări ne-rulante), fiindcă toate mijloacele de transport sunt la îndemână, transferurile la metrou sunt excelent semnalizate (ca tot orașul, de altfel), oamenii sunt foarte săritori, există personal care să te ajute inclusiv să-ți cumperi bilete la metrou ca să înțelegi cum funcționează sistemul și, în general, totul funcționează ca un mecanism bine uns. Aceeași impresie mi-a rămas adânc întipărită, fiind consolidată cu fiecare lucru nou și minunat descoperit în capitala britanică.

Ziua 1

În prima zi am fost să ne ridicăm London Pass-urile de la Charing Cross, după ce ne bucurasem de splendida cameră de hotel de la Hilton DoubleTree Tower Hill (despre care voi povesti mai multe într-un articol separat). Mergând pe străzile curate și liniștite ale unei dimineți însorite de duminică, am simțit de parcă toată esența Marii Britanii se concentrează în acest oraș care-mi surprindea plăcut privirea cu fiecare colțișor.

Double Tree Hilton at Tower Bridge – The Suite

London Pass-urile ne-au fost de ajutor mai ales în privința transportului (aveau transport inclus), economisind multe zeci de lire cu ele în cele 3 zile petrecute acolo.

Am pornit să ne plimbăm către Buckingham Palace și am ajuns din întâmplare în Trafalgar Square, dominată de Coloana lui Nelson și de Galeria Națională de Portrete, unde zeci de turiști se adunau să-și facă planurile pentru ziua care tocmai începea.

Trafalgar Square

De acolo până la Palatul Buckingham mai erau doar câțiva pași, urmați de intrarea printr-o poartă de piatră impunătoare și o plimbare plăcută pe aleea ce duce către palat, care se afla în pregătiri pentru Jocurile Paralimpice.

Piața din fața Palatul Buckingham, cu statuile sale poleite cu aur, sutele de turiști care mișună continuu și porțile bogat decorate nu pot să nu te impresioneze. Toată energia pozitivă a oamenilor din jur și curiozitatea zecilor de ochi ațintiți către garda regală se transmite și se amplifică prin fiecare gest. În duminica în care am fost noi la palat nu a existat ritualul de schimbare a gărzilor, însă ce urma să vedem în interior ne-a făcut să uităm de acest lucru.

Intrarea în palat și achiziția de bilete se face organizat, iar traficul de turiști este direcționat în fiecare punct esențial. Odată ajunși în palat, am primit ghidul audio asupra cărora am concluzionat că a fost cel mai bun pe care l-am auzit vreodată: muzică de fundal, personalități care povesteau despre palat, critici de artă și o sincronizare perfectă cu ritmul vizitei – toate au făcut ca experiența să fie una și mai frumoasă.

Interiorul Palatului Buckingham este inimaginabil de somptuos, cu decorații bogate, colecții de artă de o valoare inestimabilă și obiecte de o frumusețe uimitoare. Fiecare obiect din palat este o operă de artă și spune povestea regilor și reginelor care au modelat istoria lumii. Ghidul povestește despre învestitura regilor, despre baluri și războaie, despre devotamentul desăvârșit al clasei regale față de poporul britanic și despre dorința conducătorilor de a strânge tot ce era mai bun pentru a decora acest palat. Am aflat chiar și despre o ușă secretă, dar și despre faptul că Reginei îi place să danseze și deseori organizează baluri pentru vizitele oficialilor internaționali.

Palatul Buckingham e un loc magic, deopotrivă epatant și discret, prin eleganța specifică britanicilor. Am avut norocul să întâlnim Londra într-un an prielnic pentru ea, anul jubileului și al Jocurilor Olimpice. De aceea, la palat au fost expuse coroane, săbii și bijuterii înțesate de diamante, rubine, aur și platină în compoziții uimitoare. Niciodată nu mi-a fost dat să văd atâtea diamante laolaltă, însă strălucirea lor este cu adevărat specială, chiar dacă, de fel, nu sunt atrasă de bijuterii.

Faptul că Regina folosește în mod curent sășile palatului și obiectele pe care le-am văzut face ca Buckingham să pulseze de viață în loc de a fi doar un muzeu. Regalitatea stăpânește acel loc și îi dă vigoare, amintind de legitimitatea puterii cucerită de secole.

Grădinile sunt superbe, îngrijite până la ultimul fir de iarbă, iar cafeneaua din curte este decorată în turcoazul pal ce a dat cromatica jubileului. La final am plecat cu suveniruri frumoase de acolo, dar mai frumoase sunt amintirile acelor locuri care îți împrumută câte ceva din farmecul sutelor de ani de istorie cuprinse acolo.

Ne-am oprit apoi să vizităm St. Paul’s Cathedral, un loc impunător mai ales din exterior, care domină peisajul londonez o bună bucată de drum din centrul orașului. Înăutru, participanți la Jocurile Paralimpice se pregăteau de un meci de baschet chiar în fața altarului, acesta fiind primul moment în care am luat contact cu spiritul creativ și neîngrădit al londonezilor, pe care îi bănuiam de conservatorim feroce.

Lângă catedrală am găsit cea mai veche poartă a orașului, Temple Bar, provenind din epoca medievală, dintr-o zonă a orașului care a aparținut cândva Cavalerilor Templieri. La această poartă se opreau monarhii pentru a primi de la primarul Londrei Sabia Statului, un simbol al loialității față de Coroană.

Pașii ne-au purtat apoi către Museum of London, care nu părea a fi spectaculos. Ce am descoperit, însă, ne-a uimit. Muzeul este un loc facinant, o istorie a acestui oraș incredibil, de dinainte de era noastră și până în zilele noastre. Presărat cu exponate atractive, jocuri interactive, suprafețe cu touchscreen prin care poți afla mai multe despre oraș și prin care poți chiar vota în sondaje în legătură cu anumite subiecte (extinderea metroului, construcția de zgârie nori etc.), muzeul e un loc ce te captivează iremediabil. Există o întreagă zonă aranjată cu străzi, magazine și case specifice Londrei anilor 1800, dar și povești despre Marele Smog și despre marele incendiu din 1666. Poți petrece ore în șir acolo, citind, jucându-te și descoperind istoria orașului.

După ce ne-am desprins cu greu din minunatul muzeu, am mers pe London Bridge, primul pod al orașului peste Tamisa și cel mai vechi pod din capitala britanică. Deși lipsit de artificii arhitecturale, podul este îndrăgit de londonezi pentru importanța sa istorică.

Waterloo Bridge a fost următorul pod pe care l-am admirat, dându-ne răgaz să ne calmăm puțin durerea de picioare. 🙂

De acolo am pornit către London Eye, însă în drum am descoperit Real Food Festival, cu mâncare din toate colțurile lumii și delicii neînchipuite, exact ce ne trebuia pentru a ne încărca de energie. Ne-am delectat cu pui libanez, paste frământate și fierte pe loc cu suc proaspăt de roșii și burgeri din vită britanică cu brânză cu mucegai locală.

Fiindcă pluteam deja după un asemenea festin, ne-am grăbit către London Eye, unde am stat la o coadă considerabilă pentru bilete și una mai mare pentru a urca în celebra roată. Toate s-au mișcat însă cu eficiență, iar noi am prins Londra de sus chiar înainte de înserat, pentru o priveliște de ansamblu asupra malurilor Tamisei.

Deși nu ne-a dat pe spate, London Eye îți oferă o priveliște frumoasă și te ajută să-ți ordonezi mental toate punctele cheie ale orașului. Dacă vrei să te căsătorești acolo, am aflat că și acest lucru este posibil. 🙂

Am încheiat prima zi cu o croazieră pe Tamisa până la Tower Bridge, lângă care am avut norocul să avem hotelul. Am trecut pe sub cele mai importante poduri ale Londrei, am admirat Shakespeare’s Globe, o replică a celebrului teatru, unde și acum se joacă piesele sale. Am trecut pe lângă cel mai vizitat muzeu de artă modernă din lume, Tate Modern, dar și pe lângă primăria orașului, o clădire fantastică și foarte avangardistă.

Cel mai tare ne-a impresionat însă Tower Bridge, podul care a făcut istorie și unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului. Despre acesta voi povesti într-un articol viitor, fiindcă l-am vizitat și ne-a plăcut enorm. 🙂

Am încheiat prima zi cu o durere acută de picioare, după prea multe ore de mers, însă cu un zâmbet mare pe față și o cină servită de room service, fiindcă ne părăsiseră forțele, iar sedentarismul de la birou își făcea resimțită prezența.

“London goes beyond any boundary or convention. It contains every wish or word ever spoken, every action or gesture ever made, every harsh or noble statement ever expressed. It is illimitable. It is Infinite London.”

Peter Ackroyd, London: The Biography (2000).

Va urma…

I would like to be on a boat

Cum ar fi ca celebra replică ”I’m on a boat” a lui Old Spice guy să devină realitatea fiecărei zile? Poate nu mai sunt prea mulți ”lupi de mare” printre noi, însă dacă ai pasiunea călătoriilor și vrei ca viața ta să fie o aventură nesfârșită, există un concep unic care te ajută să-ți realizezi visul.

Am dat peste acest site din întâmplare, navigând, deocamdată, oceanul internetului, și am rămas surprinsă să aflu că există o croazieră de lux continuă în jurul lumii, pe un yacht imens, ai cărui rezidenți aleg să trăiască pe el permanent. Iată un fragment din descrierea proiectului:

”Since our launch in 2002, The World has continuously circumnavigated the globe, spending extensive time in the most exotic and well-traveled ports, allowing us – the Residents – to wake up in a new destination every few days, exploring with depth we had never before thought possible. It’s a lifestyle we are truly grateful to live each day.”

Numele sugestiv, “The World“, mi se pare excelent ales pentru filozofia unui stil de viață care cuprinde tot ce e mai frumos și mai rafinat dintre lucrurile pământene. Doar aproximativ 200 de norocoși au șansa de a trăi pe The World, casa a cărei priveliște de schimbă o dată la câteva zile, având acces la experiențe memorabile.

The World are propriile teren de golf, supermarket și magazin de vinuri, spa, piscină, Cigar Club, restaurante, bibliotecă etc. Din când în când, câte un rezident decide să rămână pe țărm, așa că unele apartamente se eliberează pentru a fi ocupate de către alți doritori de aventură. Prețurile nu sunt publice, însă îmi pot imagina că nu e deloc o experiență accesibilă, pentru motivele enumerate mai sus, dar și mai jos:

”During the day, you indulge in a Balinese massage, sip a cup of coffee in the neighborhood cafe, or head to the marina for a kayak ride on the open sea. The same sea that will inspire new ideas as you look over a business plan in your study later on.

You dine in a world-class restaurant. Or have an intimate meal at home. It’s completely up to you. Perhaps you enjoy some fine hand-rolled tobacco in the Cigar Club. Or fall asleep beneath a starry sky in one of the ultra-comfortable Bali beds.”

Cum perspectiva mea asupra banilor se rezumă la ideea că sunt utili în măsura în care știi ce să faci cu ei, eu aș investi într-o astfel de călătorie în jurul lumii, pentru cel puțin 1 an, pentru a avea acces la experiența unei aventuri care cred că te schimbă enorm. Tu ți-ai dori să fii un rezident al The World?

The Amazing Spider-Man versus The Dark Night Rises

Am așteptat două săptămâni pentru a putea face o analiză comparativă a celor două filme cu super eroi de anul acesta așteptate cu cea mai mare doză de curiozitate de către fani: The Amazing Spider-Man și The Dark Knight Rises.

Fiindcă acum știu exact care sunt punctele tari și cele slabe a ambelor filme, vi le prezint în ordinea în care eu cred că ar trebui să le vedeți pentru a vă bucura cât mai mult de ambele experiențe, fiecare diferită în felul său.

The Amazing Spider-Man

Noul Spider-Man a fost o curiozitate pe care am avut-o cu toții, fiindcă un actor nou presupune o reinterpretare a personajului, dar și fiindcă a avut loc o reinterpretare a poveștii bine cunoscute. E foarte greu să iei o poveste atât de mult exploatată și să o reconstruiești cu suficient de multă abilitate încât să trezești un nou val de interes din partea publicului, însă Columbia Pictures alături de Marvel Studios au reușit să creeze încă un star al box office-urilor.

Alegerea noilor actori pentru a ilustra celebra poveste a super eroului are mult de-a face cu succesul acestui film. Andrew Garfield este de departe cel mai bun Spider-Man de până acum, cel mai convingător și cel care întruchipează cel mai bine spiritul justițiar cu accente ludice a lui Peter Parker. Regizorul Marc Webb chiar și-a declarat susținerea pentru tânărul Andrew, afirmând că:

”Though his name may be new to many, those who know this young actor’s work understand his extraordinary talents. He has a rare combination of intelligence, wit, and humanity. Mark my words, you will love Andrew Garfield as Peter Parker.”

(Sursa: IMDB)

Emma Stone este și ea o prezență cu mult, mult mai potrivită decât a fost vreodată Kirsten Dunst (care îmi displace în mod profund). A fost isteață și cu un șarm inocent, care ascunde însă mai multă pricepere decât arată. Plus că Emma chiar poate juca încă rolul unei puștoaice de liceu deși are 23 de ani.

Povestea din The Amazing Spider-Man este mult mai aproape de firul original al scenariului original, iar firul narativ reîncepe, într-un mod parcă mai firesc și mai puțin forțat ca în celelalte filme. Personajele sunt construite mai atent, iar întreaga acțiune se încheagă cu mai multă ușurință. Au fost momente de suspans, momente emoționante, ba chiar am auzit și hohote de râs (unele chiar ale mele), așa că pot spune că The Amazing Spider-Man este un film entertaining (distractiv nu acoperă în totalitate sensul acestui termen) și foarte potrivit pentru o vineri seara.

The Amazing Spider-Man facts:

  • buget estimat: 230,000,000 milioane de dolari;
  • venituri în primul weekend: $62,004,688 (USA) (8 July 2012) (4,318 Screens);
  • încasări totale până acum: $200,500,351 (USA) (15 July 2012);
  • Rhys Ifans, actorul din rolul șopârlei, personajul negativ, a refuzat să aibă dubluri pentru cascadorii și și-a realizat singur toate momentele de cascadorie;
  • Anne Hathaway, care trebuia să apară în film în rolul Feliciei Hardy (Black Cat), a ajuns să joace în final în The Dark Knight Rises în rolul Selinei Kyle (Catwoman);
  • Peter Parker folosește Bing în film pentru search, motiv pentru care subscriu la comentariul de mai jos (sursa):

The Dark Night Rises

Ieri seară am fost la avanpremiera The Dark Night Rises, de la care mă așteptam să fie mult mai dramatic decât Spider-Man, judecând după trailer. Așteptările mi-au fost confirmate, dar și depășite cu mult, fiindcă ce avem în cel mai recent film cu Batman este o poveste foarte puternică, cu personaje construite pe măsură. Ca să vă faceți o idee despre cât de mare a fost entuziasmul pentru acest film, vă pot spune că biletele pentru premiera IMAX din New York s-au vândut în totalitate cu 6 luni înainte de premieră, conform IMDB.

Și aici, ca și în cazul Spider-Man, totul pornește de la actorii aleși: Christian Bale, Gary Oldman, Tom Hardy, Joseph Gordon-Levitt, Anne Hathaway, Marion Cotillard, Morgan Freeman și Michael Caine își joacă toți rolurile cu desăvârșire. Trăsăturile fiecărui personaj sunt atât de bine puse în evidență prin scenariu și trăsăturile pe care le implică, încât devin aproape reale. Dat fiind mai ales climatul de instabilitate cu care noi înșine ne confruntăm, filmul rezonează cu atât mai mult la nevoia de reorganizare a vieții, nevoia de o nouă ordine.

Lupta lui Batman din acest film nu este doar una fizică, ci mai ales una psihică, spirituală. Trădarea vine de acolo de unde te aștepți mai puțin, mai ales că una dintre dezvăluiri vine foarte aproape de final și te va lua complet prin surprindere. Forța personajelor masculine este contrabalansată de cea a personajelor feminine, care reprezintă un amestec de feminitate, istețime, farmec, dar și încrâncenare. Spectaculos însă este Bane, adversarul lui Batman, un personaj nemilos, aparent lipsit de suflet și care reprezintă o întruchipare a răului. Tom Hardy a fost memorabil în acest rol care m-a făcut să mă încordez de multe ori de-a lungul fimlului.

Michael Caine aproape m-a făcut să plâng spre final, fiindcă The Dark Night Rises este o dramă, una pe care o trăiești în interior, una care ne aduce aminte de forța care zace în fiecare dintre noi. Poate că nu ar strica să ne gândim cum putem aplica forța acestei voințe în viața noastră, fără să pornim un război civil, însă.

Coloana sonoră este un alt element pe care nu-l pot lăsa deoparte. Creațiile lui Hans Zimmer au contribuit în mod decisiv la crearea atmosferei din film și sunt absolut uimitoare.

Iată și replica mea favorită din film:

Selina Kyle: [to Bruce Wayne] You think this can last? There’s a storm coming, Mr. Wayne. You and your friends better batten down the hatches, because when it hits, you’re all gonna wonder how you ever thought you could live so large and leave so little for the rest of us.

The Dark Night Rises facts:

  • buget estimat: 250,000,000 milioane dolari;
  • Christopher Nolan e primul regizor care a realizat o trilogie completă de filme cu Batman, dar al doilea regizor care a completat o trilogie a filmelor despre un super-erou după ce Sam Raimi a finalizat seria Spider-Man;
  • Christian Bale este primul actor care l-a jucat pe Batman/Bruce Wayne în trei filme (nu în desene animate);
  • filmul este realizat din 50 de minute de filmări făcute cu camere IMAX, lucru care se vede în calitatea extraordinară a imaginilor;
  • regizorul Nolan și-a declarat dezacordul ferm de a realiza filmul în 3-D;
  • Angelina Jolie, Natalie Portman, Jessica Biel, Charlize Theron, Emily Blunt, Vera Farmiga, Gemma Arterton, Abbie Cornish, Eva Green, Kate Mara, Blake Lively, Charlotte Riley, Olivia Wilde și Keira Knightley au fost la audiții pentru rolul Selinei Kyle, obținut în final de către Anne Hathaway;
  • Naomi Watts, Rachel Weisz și Marion Cotillard au fost luate în considerare pentru rolul Mirandei Tate până Cotillard a primit rolul. Ea a început filmările la abia 2 luni după ce l-a născut pe fiul său, Marcel;
  • Tom Hardy a fost ales să joace rolul lui Bane datorită reprezentației sale din RocknRolla. Pentru a se pregăti, Hardy a trebuit să se îngrașe 14 kg și să studieze diverse stiluri de luptă pentru a le folosi în film. Rezultatele sunt vizibile, fiindcă a jucat rolul cu multă autenticitate;
  • compozitorul Hans Zimmer a colecționat înregistrări online ale incantațiilor pentru a le folosi pe coloana sonoră;
  • cântecul tematic al lui Bane este o incantație ce cuprinde cuvintele “deshi basara”, care în arabă înseamnă ”ridică-te” (rise);
  • Joseph Gordon-Levitt , Leonardo DiCaprio , James Holzier, Ryan Gosling și Mark Ruffalo au fost pe listă pentru a juca personajul John Blake. Gordon-Levitt a fost ales în final și cred că a fost cea mai bună opțiune;
  • Din respect pentru Heath Ledger, Joker nu este menționat nicăieri în film.

Concluzia?

Nu puteți rata nici unul dintre aceste filme, care trebuie văzute neapărat la Cinema City Samsung IMAX pentru o experiență completă, în ordinea profunzimii lor: Spider-Man mai întâi, iar apoi The Dark Night Rises.

Sursa poster The Amazing Spider-Man.
Sursa poster The Dark Night Rises.

Cheile Grădiștei – Elveția din România

Când am ajuns la Cheile Grădiștei, primul lucru care mi-a venit în minte a fost întrebarea: mai sunt încă în România? Iar al doilea a fost: cine a făcut investiția asta uriașă aici?

Nu mai fusesem la Cheile Grădiștei de câțiva ani și am descoperit cu încântare o evoluție extraordinară a locului. Complexului inițial din Moeciu de Sus i s-a adăugat un nou complex, aflat la 5 km distanță, în Fundata, iar drumul dintre cele 2 este recent asflatat (cu o bucățică ce urmează a fi completată) și ne-a încântat cu o priveliște spectaculoasă a munților noștri care uităm deseori cât de frumoși sunt.

Fiindcă eram curioasă nu doar al cui este complexul, ci mai ales cine a fost atât de curajos să facă o asemenea investiție, am căutat și am și aflat răspunsurile. Un articol din Business Magazin din 2010 spune că:

”Investitia in Cheile Gradistei-Fundata este estimata de IBC Focus la circa 40 mil. lei (9,4 mil. euro). Noul complex va avea trei hoteluri, un restaurant si zece vile, detaliaza omul de afaceri Ovidiu Garbacea, care controleaza complexul Cheile Gradistei: “In prezent am finalizat un hotel, restaurantul si vilele, insa incercam sa terminam lucrarile la celelalte doua hoteluri in 5-6 luni, iar in acel moment vom putea pune la dispozitia turistilor un numar de 460 de locuri de cazare.

De asemenea, in doua luni si jumatate vom da in folosinta un centru spa”. Finantarea pentru acest proiect de investitii a venit din surse proprii, iar clientela careia i se va adresa complexul Cheile Gradistei-Fundata se vrea a fi extrem de diversificata. “Vrem sa atragem mai multe categorii de clienti, de la cei de business, care inchiriaza sali de conferinta, pana la turistii traditionali. De asemenea, vom construi partii, terenuri de tenis si de fotbal, prin care sa ne adresam atat sportului de masa, cat si celui de performanta. In general, vrem sa dezvoltam bazele sportive si de agrement”, spune Garbacea. Modelul de la Moeciu va fi astfel replicat si la Fundata, Ovidiu Garbacea vrand sa dubleze numarul de clienti carora li se poate adresa.”

Intuiția omului de afaceri a fost corectă, fiindcă, acum două săptămâni, complexul era ocupat complet, iar restaurantele mișunau de turiști și parcările erau pline de turiști. Iar toate acestea se întâmplă pentru un motiv foarte clar: calitatea serviciilor.

Iată câteva lucruri care mi-au plăcut la Cheile Grădiștei:

1. Camera foarte spațioasă din Vila Aron, unde am stat, cu 160 ron/noapte, care are uscător de păr, minibar cu prețuri absolut decente, lenjerie exemplar de curată și balcon cu priveliște superbă.

2. Mâncarea de la restaurant, care a fost excelentă, cu o servire foarte promptă, lucru care rar se întâmplă la noi. De asemenea, complexul are și păstrăvărie, iar păstrăvul lor la grătar e delicios! Am apreciat și faptul că ingredientele sunt locale, lucru care se simte, fiindcă mâncarea are acel gust autentic după care tânjesc adesea.

3. Amplasarea complexului: e foarte drăguț și la complexul din Moeciu, dar cel din Fundata e cu adevărat frumos! Pe lângă faptul că se află la o altitudine mai mare, acolo nu ai decât natură în jur, sunt poteci pentru drumeții și aer curat care te va face să nu-ți mai vină să te întorci acasă.

4. Pentru că ai ocazia să bei apă de izvor rece ca gheața (am testat pe pielea mea, chiar nu cred că are mai mult de 2-3 grade) și asta la doar la o scurtă plimbare distanță de complexul din Moeciu.

5. Fiindcă au o piscină extraordinară, jacuzi și loc de făcut plajă, iar așa poți să ai și munte și bălăceală în același loc.

De asemenea, e un loc perfect şi pentru team building-uri, fiindcă au și centru de conferințe și o mulțime de activități cu care să-ți umpli timpul liber. În sfârșit se crează și la noi locuri turistice interactive, în care să nu te duci doar să dormi și să mănânci.

În afară de doamna încruntată de la piscină, tot personalul a fost amabil și am petrecut un weekend minunat! Vă recomand cu drag locul și vă sfătuiesc să mergeți în complexul Fundata, la Hotel Piatra Craiului, care are o priveliște splendidă! Eu deja am planificat următorul weekend acolo.

Nu știu cum se face, însă de fiecare dată când ajung într-un loc frumos de la munte, ajung să regret fiecare zi petrecută în oraș. Mă simt în largul meu acolo unde am loc să respir, acolo unde mă pot bucura de lucrurile simple laolaltă cu cele complexe. Nu e de mirare că toată lumea vrea să evadeze în weekend din labirintul de beton, dar cu greu mai găsești locuri în care, deși sunt mulți oameni, se păstrează liniștea din dorința de a avea pace interioară. Locul acesta despre care v-am povestit e unul dintre ele.

Și nici nu e prea rău să pleci la drum cu noua achiziție muzicală pe post de coloană sonoră.

Care dintre voi ați fost la Cheile Grădiștei?

PS: Acesta nu a fost un advertorial, Cheile Grădiștei nu au campanie pe bloguri. 🙂