Casino life sau aromele norocului

Miercuri seară am avut ocazia să pășesc din nou în Palace Casino, aflat în Casa Vernescu din Calea Victoriei. Casa Vernescu nu este doar locul în care veți regăsi Casino Palace Bucharest, Restaurantul Casa Vernescu și Palace Brasserie, ci și un monument istoric cu o istorie tumultuoasă și savuroasă. Începând din această săptămână, Casa Vernescu adăpostește și Cafe Vernescu, o oază de relaxare și eleganță, în care poți fi aproape de istorie și de norocul care modelează viețile celor care se încred în el. Pentru fiecare dintre noi norocul are altă aromă, dar în Cafe Vernescu i-am adulmecat parfumul mai aproape decât credeam.

Construită în 1821 de către boierul valah Filip Lenș, Casa Vernescu a fost oferită drept cadou de nuntă soției acestui boier, Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu. În 1822 impunătoarea casă trece printr-un incendiu devastator, dar este refăcută, devenind unul dintre cele mai frumoase palate din Bucureștiul acelor vremuri. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Casa Vernescu a găzduit Colegiul Militar, Ministerul de Răzbel și chiar Statul Major al Armatei Rusești. Însuși Lev Tolstoi s-a numărat printre vizitatori. După încă un incendiu, casa a rezistat încercărilor la care a fost supusă de-a lungul timpului și unul dintre tavanele încăperilor este singurul care a rezistat din arhitectura originală, însă fiecare restaurare a încercat să rămână cât mai aproape de stilul original.

O cafenea plasată într-un astfel de loc te face să pășești într-un loc aproape magic și cu siguranță plin de mister, mai ales pentru cei care privesc cazinourile cu ochi neîncrezători. Dar Casino Palace nu este orice fel de cazino, iar Casa Vernescu nu este nici ea o locație ca oricare alta. Am avut ocazia să încercăm bunătăți pregătite de Joseph Hadad, maestrul bucătar de la Casa Vernescu, și ceaiuri reci de la Via del Te cu arome înmiresmate de hibiscus, măceșe, coajă de portocale, papaya, soc, scorțișoară și migdale.

Și cum norocul se abate asupra oricui la un moment dat în cazino, am plecat acasă cu delicioasele macarons de la Madame Lucie. Alții, mai norocoși, au plecat cu albume de artă și cravate care să le poarte noroc. Eu una deja m-am atașat de zarul primit cadou, pe care-l țin aproape să-mi aduc aminte că norocul mi-l fac singură, însă nu întotdeauna.

Îi mulțumesc Adinei Necula de la Hotcity pentru invitație și aș dori să le felicit pe Alina Constantinescu și pe ea pentru că au reușit să creeze o atmosferă rafinată, în care am descoperit încă un loc din București unde aș vrea să-mi petrec după amiezele.

Sursă foto.

Inception – an idea can grow to define you or destroy you

“There’s something you should know about me…about inception. An idea is like a virus. Resilient, highly contagious. The smallest seed of an idea can grow. It can grow to define, or destroy you.”

Cu toții visăm. Deși mulți nu-și amintesc ce visează în cursul nopții, fiecare om petrece cel puțin o oră și jumătate visând în fiecare noapte. Fizic, avem nevoie să visăm pentru ca informația să fie reașezată în creier. Dacă nu am visa, am muri. S-au făcut experimente pe animale (pe pisici în special), pe care nu le-au lăsat să doarmă și pe care le trezeau imediat ce ațipeau. După 3 zile au murit. Visatul este mult mai important pentru sănătatea noastră psihică decât ne putem da seama.

De când mă știu am avut vise ciudate, sumbre pe alocuri, am avut stări de deja-vu generate de vise și am vise recurente. Pe majoritatea mi le aduc aminte cu destulă luciditate încât să pot descrie exact universurile pe care le visez. Am și acum amintirea unor senzații din vis care rămân mai pregnante decât unele senzații din realitate. ”Dreams feel real while we’re in them. It’s only when we wake up that we realize something was actually strange.” Sper ca într-o zi să ne putem proiecta visele pentru a le arăta celorlalți, fiindcă subconștientul nostru este un întreg univers de exploatat, care ne poate duce la o cunoaștere a lumii așa cum puțini își pot închipui.

De aceea Inception m-a marcat. Imediat după ce l-am văzut a intrat în top 3 filme văzute (care nu sunt deloc puține) și am avut nevoie de câteva ore ca să-l procesez și să încep să-l disec. A fost nevoie să-l văd încă o dată să mi-l întipăresc bine în minte, ca să-i pot exploata întrebările și pistele pe care le oferă. Inception e genul de film care te mișcă, care te face să-ți pui întrebări, care răscolește ceva în adâncurile tale. E un film dramatic, profund, dar depinde de fiecare cât de tare vrea să sondeze în propria minte pentru a extrage de acolo simboluri, înțelesuri. Iată câteva dintre problemele cele mai interesante care mi le-am pus după ce am văzut Inception, care încă mă rod și pe care voi continua să le dezbat până ajung la o serie de concluzii mulțumitoare.
citeste mai departe →

Redescoperă România: trasee, obiective și hărți

Privind înapoi peste ultimele 5 zile pe care le-am petrecut străbătând țara noastră frumoasă, mi-am dat seama că, dincolo de povești și experiențe, ar fi util sa fac un mic ghid pentru ca și alții să-l poată folosi dacă pleacă la drum #prinromania. Așa că mai jos puteți găsi un mic îndreptar de vizitat Oltenia și Banatul. 🙂

Ziua 1 – București – Craiova
Aici n-ar fi multe de spus, ci poate doar de notat curbele frumoase de pe drum, care fac deliciul oricărui șofer.

Ziua 2 – Craiova – Timișoara
Craiova – unde am stat un pic pe întuneric la hotel și am fost romantici la lumina laptopului.
Orșova – unde am admirat faleza frumoasă a orașului.
Drobeta Turnu Severin: unde am văzut Ruinele Castrului Roman, Cetatea Medievală a Severinului și Muzeul regiunii Porțile de Fier.
Cazanele mari
Cazanele mici
Defileul Dunării: unde am revăzut Capul lui Decebal sculptat în stâncă și am vizitat minunata Peșteră Ponicova.
Timișoara – unde am ajuns pe înserat și am sărbătorit cu surprize ziua Annei Marie.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – A cincea zi

Sunt zile în care nu vrei să te trezești, nu fiindcă știi că vei avea o zi proastă sau grea, ci fiindcă știi că ai vrea să rămâi într-o stare de bine și într-un ritm pe care ai ajuns să-l îndrăgești, chiar dacă asta înseamnă puține ore de somn și multe de făcut. Așa a început pentru mine ultima zi din călătoria noastră #prinromania.

Râmnicu Vâlcea, surprinzător de aglomerat pentru 9 dimineața, a rămas în urma noastră, cochet și curat (din câte am apucat să văd), fiindcă drumul nostru avea ca destinație Muzeul Trovanților de la Costești. Am trecut prin Horezu și am admirat tradițiile locale din mers (recunosc, eu am trecut pe acolo și cu altă ocazie și am avut șansa să admir arta olăritului îndeaproape) și am poposit în sfârșit la Muzeul Trovanților de la Costești. Aceste ”pietre care cresc”, simple, însă spectaculoase, se formează prin depunerea succesivă a straturilor de nisip și gresie, iar vârsta și compoziția acestor formațiuni se poate determina prin observarea cercurilor interioare, la fel ca în cazul copacilor.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – a patra zi

Privind înapoi către ce zi plină am avut, pot spune că am trăit într-o zi cât trăiesc alții într-o săptămână. Dimineața ne-a găsit în cochetul Hotel Europa din Târgu Jiu, care m-a făcut să mă simt de parcă eram într-un film italian clasic. După micul dejun am plecat prin Defileul Jiului, către Petroșani. Priveliștile care mi s-au așternut în fața ochilor au fost fără cusur. Păduri de poveste, apă limpede și șosele care te îmbiau la condus. În drum am vizitat scurt Mănăstirea Lainici, bine îngrijită și cu un farmec aparte, deși nu sunt în mod special religioasă. Tot acolo ne-am reunit și cu echipajul nr. 3, format din Doru și Augustin, care au făcut voioși baie în apa rece ca gheața a Jiului, speriind peștii și stricându-le, probabil, ziua pescarilor de pe mal. Însă entuziasmul nostru contagios nu avea cum să nu-i înveselească și pe ei. Desigur că Bobby nu ne-a iertat nici de data asta și am plecat mai departe cu pantalonii semiuzi.

Popasul următor l-am făcut la Petroșani, la Muzeul Mineritului, unde domnul Pușcașu, ghidul nostru, ne-a arătat că omul sfințește locul. N-aș fi crezut că acel muzeu gri și ușor ponosit poate ascunde atâtea povești incredibile despre oamenii care lucrează departe de lumina soarelui, scoțând la suprafață minuni din adâncuri, care ne fac nouă viața mai ușoară și mai frumoasă. citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – a treia zi

Nu ne-a lăsat inima să plecăm din Timișoara chiar de dimineață, așa că am mai rămas și Carpatair au fost foarte amabili să ne invite la simulatorul lor de zbor. Ne-au întâmpinat Cristina_TM și Dan Andrei, directorul Școlii de Zbor Carpatair. Dumnealui ne-a povestit despre cât costă o să faci o școală de zbor pentru a ajunge să fii pilot pe o linie aeriană comercială (aproximativ 55.000 euro) și despre faptul că ai nevoie de câte o licență separată pentru fiecare tip de aeronavă pe care vrei să o pilotezi, așa cum a povestit și Bobby săptămâna trecută. Viața de pilot poate părea luxoasă și exclusivistă, însă presupune și foarte mult efort, în condițiile în care o zi de muncă înseamnă 13 ore. După multe povești frumoase și amănunte tehnice pe care ni le-a furnizat domnul Dan Andrei, am fost conduși la simulatorul de zbor Carpatair, unde, doi câte doi, am luat locul pilotului și copilotului și am pilotat o aeronavă pe aeroportul din Frankfurt. Cel mai priceput a fost Augustin, alături de fermecătorul lui copilot, Ana Bulgăr. Fără să mă laud, pe locul 2 am ajuns eu și Cosmin, alături de care am făcut o aterizare excelentă. Poate doar cafelele pasagerilor să se fi vărsat nițel, dar nimic mai mult. 🙂 citeste mai departe →