Dobrogea așezată și liniștită ne-a trezit de dimineață cu răcoare, în Tulcea. Deși pleoapele ne atârnau greu, nimic nu ne-a putut opri din a străbate drumurile acestei regiuni atât de frumoase.
Dimineața echipajul nostru (eu, Corina, Augustin, Anca și Doru) am fost în ”goana după bloggeri”, cum am numit-o noi. Aceasta însă numai după ce Doru s-a gândit că nu există trezire mai eficientă decât o doză de adrenalină administrată într-o sesiune de offroad scurtă, dar intensă. Prin urmare, a pus Outlander-ul la treaba. Tot ce vă pot dezvălui e că ne-am trezit aproape instantaneu. 🙂
Am poposit pentru început la Libida, cetatea de suflet a lui Bobby, care se întinde cât vezi cu ochii. Douăzeci și patru de hectare sunt cuprinse în această aglomerare urbană antică, făcând-o să fie cea mai mare astfel de cetate din țară. Din păcate, Libida este mai mult îngropată în pământ decât la vedere. Eforturi de a o readuce la viață fac doar muzeografii din Tulcea și grupuri de studenți la arheologie, care lucrează ca voluntari. Instituțiile statului se interesează prea puțin de a scoate la suprafață această comoră istorică ce zace sub picioarele noastre. Libida e minunat așezată, iar priveliștea din vârful dealului sub care se află cetatea îți taie respirația. Romanii puteau supraveghea întreaga zonă din vârful cetății, iar la baza dealului se afla așezarea, întinsă până în pădure. Locul acela are ceva magic în el, fiindcă, trecând prin pădurile de pe deal și reflectând la înțelepciunea oamenilor ce au trăit cu mii de ani înaintea noastră, nu poți să nu te înfiori. citeste mai departe →
